Presa din țara noastră ne-a prezentat în felul ei unic o tragedie petrecută de curând în zona Olteniei. Tragedia e de-un cenușiu banal pentru vremurile pe care le trăim, dar a fost povestită de parcă ar fi fost un banc savuros cu olteni.
Cică doi tineri cam de treij’ de ani s-au certat strașnic de la suma de câteva miuțe bune de euro, pe care și-o datorau între ei. S-au certat ei ce s-au certat, până când unul a apucat de coadă o bâtă convingătoare și i-a făcut zob scăfârlia deosebit de încăpățânată a celuilalt. După care, a pus mâna gospodărește pe fierăstrău, a scuipat în pălmi și l-a porționat pe căpos, pentru a-l putea transfera în pungi de plastic și a-l ascunde cine știe unde, pe sub niște poduri.
De ce spun eu că toată tărășenia a fost prezentată de parcă ar fi fost un banc bun cu olteni? Fiindcă, de fiecare dată când vorbeau despre oribila crimă, reporterii și invitații luminați de pe la tocșouri țineau să ne facă precizarea că cei doi erau buni prieteni, foarte buni prieteni, prieteni la cataramă. „Și să nu uităm că cei doi, criminalul și victima, erau foarte buni prieteni….”, subliniau ei.
E foarte bine că cei doi erau prieteni, foarte buni prieteni, prieteni la cataramă. Gândiți-vă, dacă erau dușmani, cine știe ce nenorocire se putea întâmpla!



