Cum decizia scriitorilor din SSB, de a îmbrânci, iarăși, în uitare memoria lui Constantin Ștefuriuc mă împiedică să scriu despre cărțile autorilor fără memorie, am decis să-mi susțin rubrica promisă cu cronici ale unor cărți total necunoscute în Bucovina, precum „Drepturile donatorilor și patronajul bisericii în Principatul Moldovei și în Bucovina” (Stuttgart, 1907), scrisă de doctorul în teologie și filozofie Nico Cotlarciuc, marele cărturar bucovinean care avea să ajungă și Mitropolit al Bucovinei, în perioada interbelică.
Cartea aceasta, extrem de importantă pentru istoriografia românească (dar nici un istoric român nu a prins de veste că există), prezintă istoricul proprietăților donate, în perioada feudală, cea a folosinței bisericești, și în cea austriacă, cea a folosinței obștești, prin statut domenial de fundație. O scurtă, dar pe deplin lămuritoare istorie a instituției „ctitorului” (donatorului) și a drepturilor de patronat care derivă din donație (Geschichte des Stifter und Patronatrechtes im Furstentum Moldau und in der Bukowina), respectiv dreptul la onoarea numelui (auf die Ehrenbezeichnung), la intenție (auf die Furbitte), la notorietate, adică la veșnică pomenire (auf das Widmungsbild), la inscripția cu donația (auf die Widmungsinschrift), la înmormântare în biserică (auf Bestattung in der Kirche), precum și dreptul, pe timpul vieții donatorului, de a participa la întrunirile clerului și epitropilor (auf Mitwirkung bei Bestellung der Geistlichen und Kirchendiener).
Bineînțeles că, donația feudală era reglementată printr-o lege de reglementare (Das Aufsichtsrecht), în care se precizau clar atribuțiile ctitorilor (Die Pflichten des Ctitors), iar Nico Cotlarciuc descoperă și gestionează, pentru prima dată și în mod singular, cadrul legislativ feudal, referitor la raporturile dintre ctitori și beneficiarii de donații, bisericile și mai ales mănăstirile.
După 1783, odată cu aplicarea reformelor iluministe ale lui Iosif al II-lea în întreg imperiul austriac, în scopul îmbogățirii statului drept consecință a îmbogățirii tuturor obștilor, prin valorificarea resurselor aflate în stăpânirea „mâinii moarte”, s-a produs și transformarea drepturilor de ctitori ai bisericilor moldovenești în patronaj austriac în Bucovina (Umgestaltung des moldauischen Kirchenstifterrechtes zum Patronat durch die ostorreichische Gesotzgebung fur die Bukowina), temă pe care Cotlarciuc, în deplină cunoștință de cauză, o tratează exhaustiv, luând în discuție, capitol cu capitol, istoricul formării Episcopiei Bucovinei (Die Bildung einer Bukoviner Erzdiozese), cel al legislației austriece prin care s-a transformat ctitoria în patronaj (Die Osterreichische Gesetzgebung und die Umwandlung der Ctitoria in einen Patronat), încercarea dereglementare legislativă a dreptului de patronaj la începutul secolului 19 (Versuch einer gesetzlichen Regelung des Patronatrechts zu Beginn des 19 Jahrhunderts), precum și negocierile cu privire la soluționarea patronajului bisericii în orașe (Verhandlungen betreffend die Regelung des Kirchenpatronatrechtes in den Stadten), dar și evaluarea drepturilorrurale depatronajprivat (Die Feststellung der landlichen Privatpatronatrechte).
Un capitol distinct, care ține, în fond, de istoria recentă, care deformat se repetă, ia în discuție încercarea desoluționare a patronajului bisericii greco-ortodoxe, după introducerea Constituției austriece (Versuch einer Regelung des griechich-orthodoxen Kirchenpatronates nach Einfuhrung der osterreichischen Verfassung), precizând în ce consta patronatul (Inhalt des Patronates), prezentarea legitimității (Der Prasentationsberechtigte), în ultima parte a cărții fiind tratate exhaustiv eficiențele economice ale fundației imperiale care revigorase Bucovina până la a o face contemporană cu Europa acelei vremi, capitole distincte tratând despre tipurile de achiziție (Erwerbsarten), făcute de domeniul imperial fundaționist, respectiv achiziții prin stabilire (Der Erwerb durch Grundung) și achiziții prin acordare (Der Erwerb durch Verleihung), coordonatele economice reale condiționând conturarea viitorului prin analiza mișcărilor reformiste și a perspectivelor lor (Die Reformbewegung und ihre Aussichten).
Sunt multe cărți, care țin de patrimoniul românesc al Bucovinei, dar care, pentru că au fost publicate doar în limba germană, ne-au rămas străine, cu consecința unui gol înspăimântător în cunoașterea trecutului. Poate că, odată și odată, se vor face demersurile și pentru recuperarea acestor cărți.
