Nașterea Domnului, praznic la date diferite

Data la care a fost sărbătorită Nașterea Mântuitorului a fost diferită în lumea creștină. În Apus, până prin secolul al III-lea, Crăciunul se prăznuia pe data de 25 decembrie, când avusese loc recensământul împăratului Cezar August (25 decembrie 754 ad Urbe condita – de la întemeierea Romei), la care face referire evanghelistul Luca. În schimb, în Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era serbată la 6 ianuarie, adică în aceeași zi cu Botezul Domnului, și se numea Arătarea Domnului sau Epifania. Cele două sărbători s-au separat în jurul anului 375. Armenii serbează însă și astăzi Crăciunul în aceeași zi cu Boboteaza. La fixarea zilei de 25 decembrie ca zi de sărbătoare a Nașterii Domnului a contribuit și o considerație simbolică referitoare la ciclul solar. Astfel, Sfântul Ioan Botezătorul a spus: „Aceluia (adică lui Iisus) se cade să crească, iar eu să mă micșorez” ( Ioan 3, 30). De aceea s-a așezat sărbătoarea nașterii lui Ioan Botezătorul pe 24 iunie, momentul solstițiului de vară, când zilele încep să descrească, iar nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, când zilele încep să se mărească.
Umblatul cu icoana Nașterii
Întotdeauna Crăciunul s-a sărbătorit cu mare solemnitate. În ajun se ținea post negru, se făceau slujbe în cadrul cărora se botezau noii credincioși și se citeau „Ceasurile mari” sau „împărătești”, numite astfel, pentru că, în Bizanț, la aceste slujbe, luau parte împărații împreună cu slujbașii lor. În ajun, preoții și dascălii umblau cu icoana Nașterii, ca și astăzi, pe la casele creștinilor pentru a le vesti marele praznic de a doua zi. Cu timpul a fost instituit și Postul Crăciunului, ca perioadă de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii. Ziua aceasta era una de odihnă, chiar și pentru sclavi. Erau interzise spectacolele civile, prin lege, jocurile de teatru, cele palestre sau circurile. Era, de asemenea, interzisă plecarea genunchilor până la Bobotează, aceasta fiind considerată o perioadă a bucuriei.
(Dumitru Manolache, www.romfest.ro)