Nașterea Domnului – Bucuria răscumpărării noastre

Acesta este și rostul credinței, al rugăciunii, al postului, al privegherii, al citirii Sfintelor Scripturi, al împărtășirii cu Sfintele Taine ale lui Hristos; adică prin aceste mijloace pregătitoare, Duhul Sfânt să aducă în inimile noastre iubirea și bunătatea lui Hristos, ca apoi ele să se arate în lume prin faptele bune ale iubirii față de semeni. Iată de ce virtuțile și faptele bune sunt roade ale prezentei și lucrării Sfântului Duh în oameni. El ne transformă astfel încât, din trupești și lumești, devenim duhovnicești. Sfânta Scriptură ne arată lămurit care sunt faptele oamenilor trupești sau lumești și care sunt roadele Duhului Sfânt în viața oamenilor. Sf. Apostol Pavel ne învață că roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni 5, 19-22).
„Îngerul s-a arătat păstorilor”
Nașterea Domnului aduce în inimile noastre, an după an, bucuria răscumpărării noastre, bucurie mărturisită de Sf. Sfântul Ioan Gură-de-Aur când glăsuiește că „toate puterile îngerești împreună cinstesc această sfântă prăznuire, contemplând Dumnezeirea pe pământ și omul în ceruri. Cel mai presus de toate, sălășluiește acum jos pe pământ pentru a noastră mântuire, pentru că cel aflat jos să fie ridicat mai presus de toate, după harul îndumnezeitor. „Și în altă parte spune: „îngerul s-a arătat păstorilor pentru ce erau curați la inimă”, și noi toți, dacă suntem curați la inimă ne vom bucura întru nașterea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos „care s-a făcut om pentru a tămădui suferințele robilor săi”(PG.56, col.385).
„Toți bucurându-se”, continuă același Sfânt Părinte „voiesc să mă bucur și eu…purtând în brațele mele pe Hristos din iesle. Pentru că aceasta îmi este nădejdea, aceasta îmi este viața, aceasta îmi este mântuirea… și purtîndu-L pe El mă nasc și eu și primind din puterea Lui darul grăirii, cânt și eu împreună cu îngerii: Slavă întru Cel de sus lui Dumnezeu și cu păstorii cânt: pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
Vorbind în același sens, un alt Mare Părinte al Bisericii, Sfântul Leon cel Mare, spune că „Mântuitorul nostru născându-Se astăzi, toți să ne bucurăm…Nimeni nu este alungat de la împărtășirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comuna tuturor oamenilor…
Dumnezeu a adus mântuirea
Domnul nostru, Cel ce a învins păcatul și moartea, a venit pentru a aduce tuturor mântuirea. Fiul lui Dumnezeu și-a unit Sieși firea noastră omenească, pentru ca diavolul, pricinuitorul morții noastre, să fie învins de însăși firea pe care el a călcat-o. Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca omul să fie izbăvit de moartea veșnică. Căci dacă n-ar fi fost Dumnezeu adevărat, nu ne-ar fi putut da nici un ajutor și dacă n-ar fi fost om adevărat, nu ne-ar mai fost pilda de viață veșnică. Ca atare, să mulțumim lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, întru Sfântul Duh, care ne-a iubit pe noi atât de mult încât a trimis pe Fiul Său jertfa de ispășire pentru păcatele noastre… ca în El să devenim o nouă făptură. Ia aminte, creștine, la cinstea ce ți-a fost dată! Făcându-te părtaș firii dumnezeiești, te-a mutat în Lumina și Împărăția lui Dumnezeu și cu dreptate te va judeca pe tine, care din marea mila Sa te-a răscumpărat” (PL 54,col.190).
„Fii sănătos și vesel de Crăciun”
Taina Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ca arătare a iubirii și bunătății covârșitoare a lui Dumnezeu pentru oameni, precum și învățătura Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți despre bogăția netrecătoare a bunătății inimii și a faptelor bune ne aduc multă lumină și speranță în suflet, ne îndeamnă la o lucrare neîncetată a binelui în tot locul și în tot timpul.
Astăzi, când foarte adesea iubirea și bunătatea din inimi este înlocuită cu ura și răutatea, când faptele bune se împuținează, iar cele rele se înmulțesc, când puțini oameni se îmbogățesc, iar foarte mulți sărăcesc, Evanghelia Nașterii lui Hristos -Domnul ne cheamă pe noi, creștinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă rugăciune și priveghere, la multă atenție și multă lucrare a faptelor bune. Nu zadarnic a pătruns îndemnul Evanghelic atât de adânc în evlavia poporului nostru, în colindele duhovnicești, specifice acestui Sfânt Praznic, cântate melodios de întreaga suflare românească, an după an: „Și acum te las, fii sănătos, și vesel de Crăciun, Dar nu uita când ești voios, Române, să fii bun!”
La Marele Praznic al Nașterii Domnului biserica drept-măritoare ne îndeamnă să-I cântăm lui Hristos: „Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos! Fiule a lui Dumnezeu, slavă întru sfinții Tăi! Mântuiește-ne pe noi ce-ți cântăm, Aliluia!
Hristos se naște! Slaviți-L!
(Părintele Constantin Alecse)