N-ai economist… vine Dan!

Viața ne demonstrează că unele națiuni se descurcă mai bine pe toate planurile, altele supraviețuiesc și unele eșuează. Dar pentru că această rubrică se referă la economie, motorul esențial în dezvoltarea unei națiuni, să ne aplecăm în primul rând asupra ei când vorbim de performanțele unui stat. Și trebuie să pornim de la premiza că nu există o rețetă a succesului economic și, drept consecință, nici politico-administrativ, social și chiar cultural. Ce bine ar fi dacă regulile dezvoltării economice ar fi valabile în toate statele, în întreaga istorie și sub toate formele de guvernare. Raiul pe pământ! Și orice guvern ar avea parte doar de „succesuri”. Nu este așa, și trebuie să identificăm pârghiile potrivite în fiecare caz. Lumea, inclusiv cea economică, este în permanentă schimbare. Schimbarea este singura constantă, filozofa un mare gânditor, și avea dreptate. Iar legile economice, puține și universal valabile, se manifestă condiționat de factori interni și conjunctură mondială. Nu sunt două economii la fel, cum nu sunt două persoane absolut identice și în consecință nu putem plagia programele unor guvernări (chiar dacă politicienii sunt amatori de plagiate), dar ne putem inspira din experiențele pozitive. Specificul fiecărei economii naționale este dat de condițiile naturale, resursele materiale și umane, rețelele de transport, cercetarea-dezvoltarea în domeniile de vârf, alianțele economice, gradul de îndatorare etc. Modul în care o națiune, prin guvernanții săi, reușește să își valorifice potențialul, determină în final succesul sau eșecul pe plan economic și social.
Consider că gradul de adaptabilitate la condițiile geopolitice și de piață poate fi considerat o bază a succesului sau un punct absolut necesar de pornire pe drumul dezvoltării generale. Cu cât mai rapid o guvernare înțelege și folosește în folosul național (nu doar personal, al membrilor cabinetului) cerințele momentului și oportunitățile sale, cu atât șansele de reușită cresc. Să ne amintim de conducerile ancorate în realitate și performante de după război (Germania, Japonia etc.) care au folosit fondurile americane, dar și cerințele piețelor mondiale cu rezultate excelente. Ce s-a întâmplat după „cortina de fier” nu mai vorbim.
Ce trebuie să facă o guvernare responsabilă? Să adapteze legislația în funcție de cerințe, să creeze instituții de sprijinire a domeniilor de perspectivă, să folosească sistemul de sprijin financiar (scutire de taxe, subvenții, politici vamale etc.) în scopul dezvoltării, să promoveze alianțe economico-militare și să pună pe prim-plan (prin finanțare generoasă) cercetarea-dezvoltarea și învățământul. Politicul, fără de care nu poate fi concepută democrația, are o influență puternică în economie, în fapt se intercondiționează cele două aspecte ale vieții politico-economice. Influența poate fi pozitivă sau negativă, după cum constatăm în permanență. Succesul economic și al dezvoltării în general mai este condiționat de conjuncturile mondiale sau zonale (pentru noi, războiul din Ucraina), de gradul de dependență de resursele minerale sau energetice, de dezvoltarea tehnologiei de vârf, de accesul la finanțare etc. Toate pot fi depășite (avem exemple în Extremul Orient cu țări fără resurse, dar cu o dezvoltare superbă) cu o politică realistă, dedicată și făcută de conducători educați.
Rețelele succesului, diferite de la o țară la alta, au și alte puncte comune. Votanții nu cred în soluții minune (rezolvare în 30 de zile), nu transformă șarlatani în Mesia și se îndreaptă spre personalități care au avut rezultate de excepție în politică, afaceri, diplomație și reprezentare a națiunii. În realitate, acei care au capacitatea reală de a conduce țara și își asumă această imensă răspundere sunt patrioți. Ceilalți sunt „fripturiști”!
Dan Strutinschi