N-am putut refuza invitația colegului meu Cristi Doboș, profesor de muzică la „Petru Rareș”, cu atât mai mult cu cât și el participă ca „sunetist” la Balurile „Ștefan”-ului de ani buni, iar faptul că din spectator și cronicar al evenimentului pentru „Monitorul” m-a transformat și în membru al juriului m-a onorat, cu atât mai mult cu cât acest concurs de „tinere talente” rareșiste s-a dovedit, cum spun și în titlu, ceva u-lu-i-tor!
Asta fiindcă am descoperit printre participanți (de fapt, participante) trei voci cu totul excepționale, dublate de o interpretare pe măsură, ba și înzecite de prezența absolut luminoasă nu doar a celor remarcate de mine, ci de a tuturor celor care au urcat pe scenă.
Voci extraordinare
La „Vox”, vineri seară, nu puteai arunca un ac. Mi-am amintit cu tristețe de sala mai degrabă goală de la ultimele recitaluri de acolo (A.G. Weinberger și Berti Barbera, el însuși fost „rareșist”!) și mă pregăteam să văd niște maimuțici imitându-le pe maimuțele alea pe care impropriu le mimăm fie „dive”, fie „artiste” ori chiar „cântărețe”, în loc să le zicem așa cum merită și să le redăm agriculturii ori centurii.
Aiurea! Încă de la prima apariție am rămas înmărmurit: un gândăcel de clasa a V-a, Sabina Panciuc, cu o voce formidabilă, cântând de parcă s-a născut cu microfonul în mână. Iar vocea-i este clară, fermă, de vocalist profesionist. Este și motivul pentru care juriul a desemnat-o câștigătoare la secțiunea I, pentru elevii de gimnaziu. Tot acolo, mi-a plăcut și Cezara Adam, deși clasamentul general le-a adus pe locurile 2 și 3 pe Zuzu Arhire și Inessa Dominte, respectiv Lizuca Sidoriuc și Otilia Popescu.
Secțiunea a II-a, interpreți liceu, a dat-o și pe câștigătoarea marelui premiu (la „general”, adică din toate secțiunile): Andra Grigore. Îi cer scuze că în clasamentul meu nu figura, fiindcă mie de departe mi s-a părut „best of all” Alexandra Cuza. Dincolo de vocea superbă, a dat o interpretare cu totul deosebită piesei „Something” (Lennon – McCartney, desigur), iar asta v-o spune un membru al fan club-ului Beatles din 1969! În plus, și cea de-a doua piesă, „Un actor grăbit” a Laurei Stoica, a avut parte tot de o interpretare excepțională. De altfel, în opinia mea, Alexandra Cuza este cea care și-a ales cel mai bine piesele, deși a obținut doar locul 3 la secțiunea ei. Pe locul 2, Raluca Chiseliță, suportând exact acest handicap: după o primă interpretare formidabilă, a clacat la a doua piesă, alegându-și ceva de Iris, total nepotrivit.
În sfârșit, la secțiunea a treia (să fi fost „rock”?!) toți ceilalți competitori au fost surclasați de vocea admirabilă a Alexandrei Ciufudean (eu am considerat-o a treia la „general”, doar fiindcă Sabina – aia mică de respira ușor! – și Alexandra Cuza îmi plăcuseră la fel de mult, dar nu aveam voie să le notăm la egalitate) care a intrat efectiv în transă la „Hallelujah” al lui Leonard Cohen și cred că însuși Maestrul ar fi fost încântat să o urmărească. Au mai punctat aici D’agle Roads, autori ai unei compoziții proprii punk-rock care mi-a plăcut mult, precum și duo-ul Ada Pârgaru – Andra Mărăciuc, clasați în ordine pe locurile 2 și 3. Premiul de popularitate l-a înhățat Beta Rock, beneficiari și ai celui de compoziție (aici mă dezic complet de restul grupului!).
Premii consistente
S-au mai dat premii de interpretare instrumentală. Nerelevante, din moment ce în doar câte două piese de fiecare grup / interpret n-ai cum sesiza virtuozitățile. Premiile, absolut consistente (chitară, microfon „profi”, seturi de corzi etc.) au răsplătit prestațiile, repet, excepționale ale majorității interpreților. Răsplata cea mare a fost însă a inițiatorului evenimentului, profesorul Cristi Doboș, pe care, m-am convins, elevii muzicieni îl iubesc exact cât merită. Adică enorm.
A fost o seară memorabilă. Pe care abia aștept s-o retrăim și anul viitor. Bravo, Cristi. Nu vă lăsați de cântat, fetelor! Mai bine de carte. Am glumit. De carte s-au lăsat „divele” alea. Se vede pe ele.
