Mortalitatea cauzată de boli infecțioase și cea infantilă rămân la valori ridicate, ceea ce poate fi explicat prin „insulele de subdezvoltare socială” existente mai ales în mediul rural, unde 13 la sută dintre locuințe sunt racordate la rețeaua de apă, față de 54 la sută în Uniunea Europeană.
Potrivit Strategiei Naționale de Raționalizare a Spitalelor 2010-2012, document realizat de Ministerul Sănătății, în colaborare cu experți ai Băncii Mondiale și care a fost pus în dezbatere publică, profilul mortalității în România păstrează încă multe caracteristici ale unei țări mai puțin dezvoltate în comparație cu statele membre UE.
În document se arată că mortalitatea cauzată de boli infecțioase și cea infantilă rămân la valori ridicate, ceea ce poate fi explicat prin „subdezvoltarea socială” existentă mai ales în zonele rurale. Aici, numai 13 la sută (cel mai redus indice din UE) dintre locuințe sunt racordate la o rețea centrală de alimentare cu apă și 10 la sută la un sistem de canalizare (media UE este de 54 la sută), potrivit raportului „România – dosare politice pentru Guvernul României”, realizat în 2009 de Banca Mondială și citat în documentul MS.
Mortalitatea pe cauze de deces pe perioada 1990-2008 păstrează aceeași evoluție multianuală, primul loc fiind ocupat de decese prin boli ale aparatului circulator, urmate de tumori, aparatul respirator, cel digestiv și de decese prin accidente.
Bolile aparatului circulator și a celui respirator prezintă cele mai mari rate de mortalitate în România, deși au scăzut în mod accentuat față de anul 1990, se mai arată în documentul Ministerului Sănătății.
Mortalitatea prin tumori este în creștere, dar încă sub nivelul ratelor înscrise în celelalte țări europene. Pe de altă parte, rata mortalității prin bolile aparatului digestiv a crescut față de anul 1990, iar cea privind leziunile traumatice este în scădere sensibilă.
Mortalitatea infantilă, deși în scădere semnificativă (26,9 la o mie de născuți vii în anul 1990, 18,6 în 2000, 18,4 în 2001, 17,3 în 2002, 6,7 în 2003, 16,8 în 2004, 15 în 2005, 13,9 în 2006, 12 în 2007 și 11 în 2008), rămâne cea mai ridicată din Europa. Media mortalității infantile în UE este de 4,59 la o mie de născuți vii.
În cadrul mortalității infantile, cea neonatală precoce (între zero și șase zile) și cea neonatală (prima lună) sunt în scădere ușoară. Și mortalitatea infantilă după prima lună (mortalitatea infantilă postneonatală) este în scădere, dar rămâne încă foarte ridicată, la 45,9 la sută, aproape jumătate din decesele sub un an care se înregistrează după prima lună de viață, ceea ce înseamnă mari deficiențe în educația sanitară a mamelor respective și, bineînțeles, și a supravegherii insuficiente din partea personalului sanitar, potrivit documentului citat.
Un alt indicator mai slab înregistrat în România comparativ cu celelalte state UE este cel privind speranța de viață.
Astfel, România, alături de alte țări est-europene, prezintă un indicator relativ scăzut al speranței de viață la naștere (de 73,27 ani în 2007), ceea ce indică o stare de sănătate nesatisfăcătoare, ca urmare în primul rând a unei situații social-economice grele, se mai arată în Strategia Națională de Raționalizare a Spitalelor 2010-2012.
