Troița funerară Eudoxiu Hurmuzachi. Deoarece crucea de pe mormântul marelui istoric Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuca era într-o stare deplorabilă, parohul comunei Cernăuca, preotul Gheorghe Sofianu, și-a asumat inițiativa de a ridica în locul ei o troiță de stejar, constituind un Comitet de inițiativă, în frunte cu prefectul Gheorghe Vântu.
Astfel, la 11 iulie 1934, preotul Gh. Sofianu publică un anunț în ziarul Glasul Bucovinei, prin care face apel la contribuții publice în scopul ridicării troiței de stejar, contribuind personal cu suma de 500 lei. Contribuțiile urmau a fi publicate în paginile ziarului Glasul Bucovinei și erau adresate dr. Leca Morariu, profesor universitar și director al Teatrului Național din Cernăuți.
În câteva luni de zile în jurul mormântului a fost ridicat un grilaj de stejar așezat pe o temelie de beton, iar la căpătâi s-a așezat troița de lemn, după cum a fost dorința lui Eudoxiu Hurmuzachi:la căpătâiul lui să străjuiască o cruce de lemn, simbolul credinței și al izbăvirii. Instalarea troiței a coincis cu restaurarea radicală a bisericii din Cernăuca. Așadar, la 8 noiembrie 1934, ora 13.00, în prezența ministrului Ion Nistor, generalului Stavri Cunescu, directorului general Giurgiu, a unui sobor de 12 preoți în frunte cu episcopul Ipolit Vorobchievici, a fost sfințită Troița de pe mormântul lui Hurmuzachi.
În cadrul acestui eveniment, ministrul muncii Ion I. Nistor menționa: coincidența fericită între sfințirea bisericii restaurate și așezarea Troiței la căpătâiul marelui dispărut care de 6 decenii își doarme somnul de veci la Cernăuca, își are semnificația ei simbolică. Eudoxiu Hurmuzachi, în cursul laborioasei sale vieți și-a servit neamul și și-a apărat credința strămoșească fiind un sincer executor a testamentului politic pe care marele și neuitatul său părinte Doxache Hurmuzachi îl încredințase cu limbă de moarte fiilor săi și neamului românesc întreg zicând: „Biserica Țării noastre, e biserica ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletelor noastre. Deci vă jur pe Dumnezeu și pe fericirea voastră și pe tot ce aveți mai prețios și mai sfânt să fiți urmași vrednici de părinții și străbunii voștri, ca să vă nevoiți cu toată virtutea, nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba patriei voastre, ci să le lăsați urmașilor voștri într-o stare și mai înfloritoare decât le-ați primit.” Testamentul venerabilului patriarh dela Cernăuca leagă toate generațiunile ce s-au succedat dela moartea sa până cele ce vor veni în viitor. Să păstrăm deci cu sfințenie limba, legea și pământul strămoșesc. Împrejurări vitrege și independente de voința marelui testator au adus cu sine ca tocmai în părțile Cernăucei, locul memorabilului congres al intelectualității românești dela 1848, limba, legea și pământul să ne fie amenințate. Reîncadrarea Bucovinei în hotarele Moldovei ne-a oferit și ne oferă fericitul prilej de a trece la recuperarea celor înstrăinate.
Înfingerea noii cruci de stejar la căpătîiul lui Eudoxiu Hurmuzachi trebuie să marcheze începutul acestei politici de recuperare. Pământul dela Cernăuca într-o întindere de aproape 20 de fălci, de pe acea coastă a dealului ce se oglindește în valurile iazurilor unde refugiații politici dela 1848 se îndeletniceau cu vânatul de rațe sălbatice, a ajuns, prin stăruința Rectoratului și larghețea spiritului înțelegător al Ministerului de Domenii, în proprietatea Universității Caroline din Cernăuți pentru folosul studenților și înlesnirea și cultivarea calităților lor fizice și sportive. Nimeni nu este mai chemat să intre în moștenirea aceasta, pentru a cultiva și propaga virtuțile naționale ale Hurmuzăcheștilor, ca generațiile universitare din tinere în tot mai tinere. Culturii destoiniciei lor este închinat acest petec de pământ din moștenirea Hurmuzăcheștilor, ca să-l păstreze cu sfințenie și să se folosească de roadele lui pentru desăvârșirea lor fizică și intelectuală.
Iată motivele pentru cari credem că ziua de 08 noiembrie 1934 în care, din toate părțile țării am venit în evlavios pelerinaj la Cernăuca, va rămâne o zi memorabilă pentru vremurile viitoare. Prin restaurarea ctitoriei Hurmuzăcheștilor, prin înfigerea troiței la căpătâiul neuitatului Eudoxiu Hurmuzachi și prin luarea în posesie de cătră Universitate a acestui sfânt și românesc teren, înțelegem să marcăm începutul unei ere noi de recuperare în sensul bardului dela Mircești, oaspe atât de frecvent al acestor meleaguri: Hai cu Domnul sfântul, haidem peste Prut, să luăm pământul care ș-am avut!
Ulterior, a luat cuvântul și profesorul Maximilian Hacman arătând că sentimentele militate de Eudoxiu Hurmuzachi azi le trăiește întreaga țară. A urmat apoi profesorul Teodor Bălan, care a schițat biografia lui Hurmuzachi. De asemenea, au luat cuvântul directorul Isopescu, în numele Liceului Eudoxiu Hurmuzachidin Rădăuți, profesorul C.tin Loghin, în numele Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, și domnul prefect Gh. Vântu, care a mulțumit tuturor celor prezenți pentru sprijinul acordat.
La eveniment au mai participat dr. Marmeliuc, părintele Avram, părintele Vasilescu, deputații Aurel Morariu, dr. Marcu, Ropcean și Michelson, profesorii universitari Ghiorghiu, Loichiță, Al. Ieșan, Florescu, Brătescu, Grămadă, Tarangul, Bănățeanu, directorul bibliotecii universitare dl. Păunel, consulul Schellborn, notarul Dalinschi, dir. Wittner, mare proprietar Maria Rostoski, societățile studențești, reprezentanții presei. Toți oaspeții au fost primiți la biserică de parohul Sofian, iar în numele Consiliului comunal au fost salutați de notarul Nimigeanu. După încheierea solemnităților, a urmat un banchet dat de către doamna [preoteasa] Sofian și domnul Rostoski.
Ca un curcubeu peste veacuri, prin grija profesorilor Alexandrina Cernov și Ilie Luceac din Cernăuți, cu ajutorul Mănăstirii Putna, în data de 22 septembrie 2012 s-a slujit la Cernăuca (astăzi sub administrația Ucrainei), fostă moșie a familiei Hurmuzachi, slujba Parastasului pentru Eudoxiu Hurmuzachi și familia sa. S-a marcat astfel deschiderea Colocviului Personalități bucovinene: Eudoxiu Hurmuzachi și epoca sa. Bicentenar Eudoxiu Hurmuzachi. Au participat personalități ale vieții culturale din România și Cernăuți.
Eudoxiu Hurmuzachi, istoric și om politic român, alături de familia sa au fost pomeniți sâmbătă, 22 septembrie 2012, printr-o slujbă de pomenire oficiată de arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, împreună cu alți trei preoți români și ucraineni. S-a marcat astfel deschiderea unui colocviu organizat de mai multe instituții: Editura Alexandru cel Bun și Catedra de Filologie Română și Clasică de la Universitatea din Cernăuți, Consulatul General al României la Cernăuți, Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, Universitatea București, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina. Prin grija organizatorilor, la crucile de la mormintele membrilor familiei Hurmuzachi au fost montate plăci noi, de marmură, purtând textul inscripțiilor originale, astăzi deteriorate. După rugăciune, arhimandritul Melchisedec Velnic și domnul profesor Ilie Luceac au rostit câte un cuvânt de aducere-aminte. Cei prezenți, atât invitați, cât și credincioși ortodocși din satul Cernăuca, au servit bucate tradiționale, pentru odihna sufletelor răposaților membri ai familiei Hurmuzachi. În continuare s-a vizitat Hotinul, vechea cetate moldovenească și fostul Palat mitropolitan din Cernăuți.
AICI ODIHNEȘTE EUDOXIU HURMUZACHI. LIBERATORUL BUCOVINEI ȘI MARELE ISTORIC ROMÂN, aceste cuvinte au fost așezate în 1934 de către conducerea Liceului EudoxiuHurmuzachi din Rădăuți, pe o cruce monumentală de la mormântul lui Eudoxiu Hurmuzachi, sintetizând cele două direcții în care el a adus o contribuție cu totul excepțională. Într-un frumos gest de continuitate și nepieritoare aducere-aminte, conducerea liceului a schimbat în anul 2006 vechea cruce de lemn, afectată de trecerea timpului, cu o alta asemănătoare care străjuiește mormintele astăzi, dar având aceeași inscripție plină de recunoștință. Eudoxiu Hurmuzachi a trăit, a muncit și s-a afirmat în perioada în care Bucovina s-a aflat sub stăpânire austriacă, fiind cea mai importantă personalitate a românilor de aici. În frământata luptă națională și confesională a românilor de aici, familia lui a jucat un rol de seamă. Astfel, în secolul al XIX-lea, casa familiei Hurmuzachi a devenit locul de întâlnire al literaților moldoveni, aici poposind personalități ca Aron Pumnul, Andrei Șaguna, George Barițiu, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu În zilele de 24-25 mai 1847, pianistul Franz Liszt a dat un concert acolo.
Loc al slavei Domnului sunt și monumentele sfințite de for public, monumente de jertfelnicie ale demnității creștine, monumente de izvoadă biblică, parte a patrimoniului istoriei naționale și sursă identitară pentru programele educației naționale. De aceea recuperarea memoriei istorice este și mijloc de revigorare a vieții religioase. Iar pentru a detalia în limbaj teologic ortodox această temă practică a lucrării Bisericii în Istorie, este necesar de a reda acum această învățătură teologică ortodoxă despre sufletul cuiva și pomenirea, evocarea numelui acestuia.
Mitropolitul ortodox Kallistos Ware, renumit teolog englez contemporan, fost anglican, dezvoltă într-unul din studiile sale acest subiect al puterii spirituale a invocării numelui, întru Duhul Sfânt .
Până în anul 1944 autoritatea spirituală incontestabilă a Bucovinei a fost Patriarhia Română prin Mitropolia Bucovinei, instituția cea mai vestită, venerabilă, incontestabilă, presărată pe întreaga ei fizionomie, fiziologie și componență teandrică cu o rețea densă de stigmate aureolate de învieri biruitoare. Această Mitropolie a Bucovinei își pomenea și invoca fiii și fiicele ei, eroii și personalitățile alese din sânul ei, le insufla viață în Duh, le chema sufletele răposaților la învierile memoriei mărturisitoare de faptă și ecumenicitate națională. Această Mitropolie a Bucovinei își lucra rostul ei apostolic sub omoforul firesc al Patriarhiei Române, slujindu-L pe Dumnezeu și aducând numele Lui ca numen praesens pre limba strămoșească a vechilor cazanii.
Va urma.
Pr. profesor Mircea BEJENAR
