Un miting al cărui scop era să-i împiedice pe aleși să meargă în Parlament și să susțină Guvernul s-a transformat, posibil din cauza căldurii, într-un protest haotic, pe alocuri violent, încheiat cu o sesiune de scuipat și înjurat ecranele pe care se transmitea în direct Marea Dare-n Gât din plen.
Protestul a început puțin după ora 9.00, când cei adunați deja în Parcul Izvor din apropierea Casei Poporului, sediul Parlamentului României, s-au apropiat de gardul instituției și au intrat cuminți în țarcurile amenajate pentru ei de jandarmi. Confederațiile sindicale, cele care s-au ocupat de organizarea evenimentului, și-au împărțit din timp cele patru porți principale ale curții Casei Poporului, două către Senat și două către Camera Deputaților, punctele de maxim interes pentru acțiunea lor de marți.
În jurul orei 10.00, soarele puternic i-a făcut pe cei deja câteva mii de sindicaliști care se adunaseră în jurul Parlamentului să rămână fie grupați în jurul intrărilor, fie să se răsfire în grupuri mici pe sub pomii firavi din zonă, în căutarea disperată după umbră. Astfel că lanțul uman pe mai bine de doi kilometri pe care sindicaliștii îl plănuiau a fost abandonat înainte de vreo tentativă.
Primul semn care anunța violențele ce aveau să vină a apărut puțin după ora 10.00, când mai mulți sindicaliști au forțat cordonul jandarmilor și au încercat apoi, fără succes, să intre în curtea Parlamentului. Au fost potoliți și lucrurile au revenit la normal, însă doar pentru jumătate de oră, când câteva sute de protestatari au spart blocajul jandarmilor și au năvălit pe Bulevardul Națiunile Unite, blocând complet traficul.
Zona a fost rapid închisă circulației, iar protestul a continuat. După altă jumătate de oră, protestatarii au avut o nouă tentativă de a forța porțile spre Parlament. Au făcut proiectile din sticlele goale sau pline de apă, îndreptându-le cu dibăcie spre cordonul de oameni de ordine, s-au împins cu ei, i-au înjurat, i-au scuipat, i-au lovit sau chiar i-au mușcat, la propriu, pe jandarmi, într-un război cu mai multe episoade în care, până la capitulare, nu au reușit să cucerească reduta care devenise Casa Poporului.
Război care a fost pigmentat cu tot felul de episoade: accidentale sau regizate, hilare sau dramatice.
„Ce faci, Mario? Păi cazi tu? Guvernul trebuia să cadă, nu tu!”, i-a spus unul dintre protestatari colegei alături de care se îndrepta spre grupul compact de manifestanți și care, în pasul ei grăbit, s-a împiedicat de-o sticlă și s-a dezechilibrat.
„Luptele” cu jandarmii, scurte dar intense, au fost întrerupte fie de reluarea transmisiei în direct a dezbaterilor ședinței plenului celor două Camere pe tema moțiunii de cenzură, fie, de vreo două ori, de „coregrafia” unor băieți de peluză care, animați de simțul civic, au defilat pe bulevardul închis purtând în mâini zece țepe înalte în care fuseseră deja trași liderii politici ai țării, sub forma unor păpuși negre din burete.
Apariția lor a fost primită cu uimire și apoi cu aplauze de cei care răgușiseră deja scandând împotriva lui Boc, Băsescu, Videanu, Berceanu sau Udrea, cei care urmează să le taie salariile de bugetari sau pensiile. Totuși, unii dintre sindicaliștii sau pensionarii protestatari au simțit că cei îmbrăcați aidoma celebrilor ku-klux-klan, însă în roșu nu în alb și purtând țepe cu păpuși nu cruci în flăcări, sunt dintr-o altă specie socială, preferând să se retragă și să-i urmărească de pe margine, de la umbră.
„Ciudații” mitingului și-au scandat lozincile – poate cele mai violente dintre cele care au răsunat, marți, lângă zidurile de beton încins ale Casei Poporului – și și-au incendiat păpușile-politician cu tot cu țepe, după care s-au retras.
Defilarea păpușilor i-a lăsat mască și pe cei mai rătăciți oameni din peisajul pestriț de marți de la Parlament: un grup de turiști israelieni, cu un ghid care vorbea românește binișor și care avea programare pentru a vizita Casa Poporului a lui Ceaușescu. „Prost moment ne-am ales! Sper să ne lase totuși să intrăm”, a spus ghidul. Îmbrăcat de vacanță și purtând pe cap o șapcă imitând un personaj de desen animat, bărbatul, urmat de cei douăzeci și ceva de turiști care purtau cu toții căștile aparatelor de recepție în care-și auzeau ghidul, și-a croit curajos drum printre manifestanții pe care i-a prins într-o pauză de luptă, a vorbit cu jandarmii, a fost găsit pe lista rezervărilor și, neașteptat, a fost primit în clădirea asediată.
Grupul, format în majoritate din bătrâni, și-a făcut loc printre gardurile de protecție ale Jandarmeriei. „Oamenii sunt obișnuiți cu propagandă și cu chestiuni din astea”, a explicat, într-o română stricată de accent, ghidul, numărându-și turiștii care treceau printre pensionare plângând sau printre sindicaliștii ce scandau furios refrenul preferat din ultima lună, „Jos Guvernul!”.
Printre aparițiile protestului s-a numărat și „trimisul lui Dumnezeu pe pământ”, un tânăr la vreo 30 și ceva de ani, îmbrăcat cu o cămașă descheiată și purtând pe umăr o cruce iar în mână o sabie, a cărei teacă îi atârna legată la spate. „Sabia Domnului!”, spunea el, ori de câte ori străpungea un rău imaginar, fie în direcția jandarmilor, fie înspre Parlament, fie înspre jurnaliști, fie înspre ecranele pe care puteau fi urmărite imagini live din ședința plenului. Și totul pe fundalul unei muzici religioase ce răsuna din casetofonul pe care-l avea atârnat de el.
Luptele cu jandarmii au făcut și câteva victime: mai mulți manifestanți, majoritatea bătrâni, au avut nevoie de un calmant sau de diferite tratamente medicale pe care le-au primit la mașinile SMURD postate în zonă. Intervențiile medicilor au fost de fiecare dată salutate de colegii de protest ai celor căzuți, care lăudau admirativ devotamentul și corectitudinea echipelor de intervenție.
Într-un acces de mimetism, după orele prânzului, sindicaliștii grupați la intrarea opusă celei dinspre Parcul Izvor, cea din Calea 13 Septembrie, au năvălit și ei pe stradă, blocând un sens de circulație în zonă și serbând victoria cu câteva zeci de sticle de plastic aruncate în capetele jandarmilor care se încăpățânau să nu-i lase să se apropie de porțile grele de fier ale curții Casei Poporului.
Cei de-aici, mai puțini decât cei dinspre Izvor și parcă mai toropiți de căldură, au continuat, mai mult anemic, scandările, împotriva tăierilor de pensii și salarii propuse de Cabinet și, după circa o oră, s-au lăsat ușor înduplecați de unul dintre liderii lor, care i-a îndemnat să plece acasă, promițându-le că, dacă moțiunea opoziției nu va trece, vor dărâma „atădată”, „zilele viitoare”, Guvernul, tot prin acțiuni de stradă.
După plecarea celor din 13 Septembrie, toți sindicaliștii care se mai aflau la acea oră la Parlament s-au regrupat la poarta dinspre Parcul Izvor, însă protestul nu a mai degenerat. Obosiți și loviți de căldura năprasnică, cei aproape 500 de oameni au ales, în loc de bătăile cu jandarmii, să urmărească dezbaterile din plen pe ecranele gigantice instalate în zonă de o firmă tocmită de organizatori. Însă nu oricum, ci continuând să blocheze strada și huiduind fiecare intervenție a membrilor Cabinetului sau a celor care-l susțin și aplaudând orice intervenție a celor din opoziție.
Așadar, cam de pe la 13.30, timp de mai bine de două ore, protestatarii au stat grupați ciorchine în fața ecranelor, scuipând și aruncând cu sticle goale sau alte resturi și chiar cu portocale în ecranele pe care urmăreau schimbul de replici infinit între foști și actuali politicieni de la putere. Apariția lui Berceanu și explicațiile sale poate arogante despre cum predecesorii săi în minister au cheltuit banii de pensii ai amărâților i-au înfuriat la culme pe manifestanți, care au fluierat necontenit, aruncând cu de toate și arătând tot felul de semne înspre ecrane, spre îngrijorarea organizatorilor. Schimbul de replici între Berceanu, Orban, Blaga, Tăriceanu sau Relu Fenechiu, un ping-pong interesant de urmărit și pentru DNA, i-a vlăguit pe cei câțiva oameni care încă nu fuseseră răpuși de căldură, astfel că, după ce au ascultat discursul liderului Dumitru Costin, i-au ascultat îndemnul și au plecat spre casă, promițând că se vor întoarce.
Nu au mai așteptat, spre bucuria jandarmilor, deznodământul ședinței de plen, unul întocmai pe dos față de ce sperau ei să se întâmple, așadar potențial generator de noi violențe.
„Oricum, suntem o țară de tot rahatul!”, a spus, cu obidă, o femeie la vreo 40 de ani rămasă la protest până la sfârșit, nemulțumită de lipsa de solidaritate a românilor. „Trebuia să ieșiți și voi astăzi cu noi! Să ieșim toți! O să vă văd io pe voi în toamnă, când o să chițăiți de foame, cum o să ieșiți în stradă!”, propovăduia apocaliptic aceasta, de sub umbrela portocalie cu PDL, dată cadou în campanie în numele actualului ministru de Interne, Vasile Blaga, al cărui nume se putea citi pe ea. Ce-i drept, mesajul de pe umbrelă fusese modificat, femeia adăugând, în grabă, cu un marker negru, laitmotivul ultimei luni: „Jos Guvernul!”. Nu a vrut să spună de unde o are; nu a vrut să spună nici măcar dacă a primit-o cadou în vreo campanie electorală, cu atât mai puțin să lămurească dacă a votat influențată de darul primit.
