Ministrul Muncii, Mihai Șeitan, a declarat, vineri, că speră ca în acest an să se dezbată un nou cod de asistență socială, el spunând că în prezent se plătesc peste 12 milioane de indemnizații într-o lună, dar în realitate sunt 5-6 milioane de persoane care beneficiază de un astfel de sprijin.
„Am ajuns să avem unul dintre cele mai generoase, ineficiente sisteme din Europa referitoare la asistența socială. E paradoxal să fie generos dar să fie și ineficient, dar realitatea spune acest lucru. Avem peste 12 milioane de indemnizații/om într-o lună. Asta înseamnă, desigur, că nu 12 milioane de oameni profită. Sunt 5-6 milioane de oameni care profită de astfel de sprijin, unii profită de câte două, trei sau patru. Am ajuns să creăm, din această dorință pe care eu nu o consider de rea credință, sprijin cât mai mult la diverse situații, un sistem pervers care încurajează nemunca”, a spus ministrul Șeitan.
El a adăugat că exprimă această opinie „cu toată responsabilitatea”, pentru că în ultimă instanță se ajunge ca persoane care stau acasă să câștige 3-4-5 mii de lei lunar.
„Nu poți să le mai oferi locuri de muncă la salariile de acum, dacă sunt și necalificați pe deasupra și aunci nu cumva ajungem la o contradicție? Cum oare creștem ocuparea într-o țară când, de fapt, prin alte mijloace, încurajăm nemunca? Nici oamenii – măcar în anumite situații – nu-și caută de lucru atât timp cât se poate câștiga serios stând acasă. Motiv pentru care una dintre problemele esențiale pe care ni le-am pus în vedere, și anul acesta sper să putem dezbate foarte serios, este o nouă conduită de asistență socială, un nou cod de asistență socială care să se ducă către cei efectiv în nevoie”, a mai explicat Șeitan.
Ministrul Mihai Șeitan a spus că obiectivul UE de creștere a ocupării forței de muncă de la 57,4% la 75% este un obiectiv pe care România îl agreează, deși este foarte ambițios și dificil.
„Să ajungi la 75% în 10 ani, aproape 2% pe an, este un lucru infinit mai greu decât în alte țări”, a spus Șeitan, adăugând că gradul de ocupare este legat de anumite elemente specifice în România, iar ocuparea are o structură diferită pe anumite categorii sociale.
„Ocuparea în rândul tinerilor este mult sub nivelul de 57,4% al UE. Este o situație generală europeană, nu este doar în România această problemă. Există o mare diferență între pregătirea tinerilor în orice tip de școală și ceea ce se cere pe piața muncii”, a mai spus el.
„Ani de zile, și în perioade de creștere economică, firmele și-au permis să angajeze tineri pentru că investeau în pregătirea proprie. Din ce în ce mai puțin își permit firmele să facă astfel de investiții pe termen lung, motiv pentru care preferă să nu mai angajeze așa ușor tineri și angajează oameni cu experiență, mai ales când pe piața muncii este șomaj și au un număr mai mare de unde să aleagă. Este o problemă serioasă de legătură a ocupării cu pregătirea, cu educația, la nivelul calificării”, a comentat Șeitan.
El a spus că România, la ora actuală, are un sistem care nu reușește să califice suficient. „Reușim să calificăm un număr mare de oameni din care 10, 20, maxim 30% își găsesc de lucru în primele 12 luni de la absolvire”, a spus ministrul, remarcând că „există o lipsă de corelare totală între ceea ce se pregătește și ceea ce se cere” pe piața muncii.
„Există o lipsă de corelare totală între ceea ce se cere pe piața muncii și ceea ce reușim să calificăm”, a spus Șeitan, care a adăugat că este necesară schimbarea curriculei educaționale, dar și că trebuie regândită flexibilitatea pe piața pregătirii profesionale.
Ministrul a spus că o altă problemă, care se referă tot la ocupare dar este mai generală, este cea legată de „flexibilizarea raportului de muncă”.
„Din păcate, noi nu reușim, de ani de zile, să creăm sistem de raporturi de muncă suficient de flexibile ca să poată face față la o ocupare care este necesară, într-o situație de criză. Avem un sistem de raporturi de muncă și un pachet întreg de legi care ar trebui revizuit și în care societatea civilă în mod special, sindicate, patronate și nu în ultimă instanță politicieni ar trebui să conlucreze pentru că suntem foarte departe de ceea ce înseamnă, pe o scară de la 1 la 30 în țările europene, ca nivel de flexibilitate”, a mai spus Șeitan.
