Centrul Cultural Bucovina – Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale a retipărit, într-o ediție revăzută și adăugită, lucrarea etnografului Mihai Camilar, apărută inițial cu genericul „Răboj și pecete magică. Un calendar popular bucovinean”, reeditată acum cu titlul „Calendarul popular bucovinean” și subtitlul „Punte peste veacurile misterului existenței”.
„O realitate antropologică, pe care alte națiuni au abandonat-o sau au uitat-o demult…”
Într-un „Argument pentru ediția a doua” autorul precizează că lucrarea, de 380 de pagini, apare într-o formă „revăzută și îmbunătățită prin adăugarea unor materiale scrise însumate în Addendă, precum și a unor noi fotografii, totul pentru a întregi cât de cât acest segment al spiritualității din Țara de Sus”.
„Am dorit în permanență – scrie Mihai Camilar – să aduc în actualitate o realitate antropologică, pe care alte națiuni au abandonat-o sau au uitat-o demult sub tăvălugul industrializării și modernizării, dat fiind că noi încă avem o bază reală, palpabilă de informații în ceea ce privește constelația magică a unei culturi extrem de bogată în mituri, imagini cu iz ancestral, totul înglobat în acest calendar popular…”.
Obiceiurile și datinile circumscrie acestui calendar „reflectă – așa cum spune autorul – modalitatea de gândire a bucovineanului, viziunea sa de integrare a cosmosului sătesc în imensitatea macro-cosmosului universal”.
„Fondul valoric al calendarului popular vine din veacuri, ilustrând viziunea complexă a omului asupra naturii înconjurătoare”
Mihai Camilar, muzeograf la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, atrage atenția cititorului asupra faptului că „fondul valoric al calendarului popular vine din veacuri, ilustrând viziunea complexă a omului asupra naturii înconjurătoare”.
„Datinile, obiceiurile și sărbătorile calendarului popular – spune el – sunt elemente ale tradiției locale, multe dintre acestea aparținând fondului cultural precreștin, peste care s-au suprapus straturile culturale creștine, totul într-un sincretism și o sinteză, decât de îndepărtare sau înlocuire a unora dintre ele”.
„Peste tot, calendarul popular – subliniază autorul – este presărat cu farmece, rituri de fertilitate, de fecunditate, descântece, diferite formule magice, cutume ce se înscriu într-o tradiție foarte veche. Reprezentările fantastice: Ielele, Zânele, Rusaliile, Sânzienele, Circovii, Muma Pădurii formează un capitol aparte, valoarea lor deosebită reieșind și prin compararea cu alte figuri fantastice din cultura altor popoare”.
„O adevărată biblie a spiritualității tradiționale în care a fost încrustată întreaga înțelepciune a omului”
Aflăm totodată din „Introducerea” cărții că „obiceiurile, credințele și datinile incluse în calendarul popular aparțin în cea mai mare parte zorilor civilizației carpatine, ele dezvoltându-se în mod plenar într-o societate preistorică, când sacrul prima peste tot în fața profanului, fiind prezent în orice moment al creșterii biologice a omului”.
„Calendarul popular – ni se precizează în continuare – a fost pentru societatea tradițională un fel de cod oral, o adevărată hartă spirituală de orientare ce cuprindea precepte obligatorii pentru individul pământean, cutume înscrise în comportamentul oricui, toate având o finalitate practică, reflectând relația dintre viața socială și repetabilitatea ciclică a fenomenelor astronomice și meteorologice…”.
„Tezaurul culturii tradiționale – se subliniază în încheiere – cel ce însumează credințe, datini, rituri…poate că valorează mai mult decât sute de alte documente scrise …și de aceea considerăm că este o adevărată biblie a spiritualității tradiționale în care a fost încrustată întreaga înțelepciune a omului”.
