Actrița Maria Dinulescu a vorbit, într-un interviu acordat MEDIAFAX, despre planurile sale, dar și despre rolul din serialul „În derivă”, produs de HBO, despre ce înseamnă acesta pentru ea și modul în care s-a pregătit pentru a da viață pe micul ecran unei doctorițe anesteziste.
Reporter: Cât de greu a fost să te pregătești pentru rolul din „În derivă”?
Maria Dinulescu: A fost dificil. De ce? Pentru că ea este o persoană… asta e marea diferență dintre noi: felul în care iubește, nu cum percepe sentimentele, ci cum se instalează în ea, ce înțelege ea că e pentru ea iubirea și cum știe ea mai departe să iasă lucrurile din ea. Eu sunt mult mai sensibilă, mai naivă, sunt cu mult mai multă bucurie, sunt cu mai multă onestitate. Ea este foarte ascunsă, este foarte pragmatică, nu e inhibată deloc, este extrem de extrovertită, mai ales în ceea ce privește sexul, pentru că ea are o traumă foarte mare, în sensul că ea, la 15 ani, își pierde mama, rămâne cu un tată de care trebuie să aibă grijă și tatăl ei nu știe să aibă grijă de ea. El suferă atât de tare încât uită că mai are un copil pe care trebuie să îl crească. Și-atunci, ea își caută această iubire și o găsește la un bărbat cu 30 de ani mai mare, care de fapt o manipulează sexual și o folosește și ea învață că iubirea înseamnă sex. Și-atunci, orice apropiere a ei cu orice fel de bărbat înseamnă să-l atragă, să-l facă să se îndrăgostească de ea și apoi să îl manipuleze sexual. Și-atunci, ea are foarte multe probleme de comunicare cu bărbați și acum, cu Andrei (Poenaru, psihoterapeutul, n.r.) este prima întâlnire pe care o are cu un psiholog bărbat. Ea merge de cinci ani la terapie. Are 29 de ani, dar merge de cinci ani. Fostul ei iubit este un psiholog. Și,evident, primul bărbat creează proiecții asupra lui și începe o relație de iubire ușor obsesivă din partea ei. Mă rog, la un moment dat, și el începe să intre în tot acest mare joc și nu știm deocamdată ce se întâmplă.
Reporter: Din punctul de vedere al faptului că psihoterapia nu este un lucru obișnuit în România…
Maria Dinulescu: Sora mea este doctor psiholog, cumnatul meu este psiholog, cunosc foarte mulți oameni care merg la terapie în România, dar, în general, oamenii nu sunt obișnuiți să considere a merge la terapeut un lucru absolut normal, de igienă personală, pe care trebuie să îl faci pentru a înțelege exact cine ești și unde ești și că tu trăiești într-un sistem, într-un context, și ce se întâmplă cu tine și ce nevoi ai tu de fapt cu tine și nu proiecțiile pe care ți le faci sau, nu știu, poveștile, experiențele care s-au întâmplat în familia ta și pe care tu acum încerci să ți le asumi.
Dar eu nu am această problemă, sunt doar un pacient. Pe mine nu mă interesează foarte mult. Având această soră care este psiholog, citind foarte multă psihologie când eram foarte mică, cunosc foarte bine, dar eu, de fapt, nu trebuie să știu atât de multe, pentru că sunt doar un pacient și-atunci eu trebuie doar să mă deschid aici și trebuie să cunosc doar personajul. Iar personajul este un medic anestezist rezident, o persoană dură, o persoană foarte directă, deloc înhibată.
Și-atunci, eu a trebuit să învăț mai mult despre duritate. Bine, am fost în Spitalul Bagdasar, unde am stat la operații pe creier și am văzut. La primele trei operații era să leșin și am ieșit mai devreme ca să nu mă fac de râs. Dar am mers ca să văd, să întreb medicii ce înseamnă să fii medic, care este viața de spital. Și, într-adevăr, la început intram într-o empatie cu pacientul și de câte ori mă uitam cum se face anestezia, cum îl trezesc din anestezie, reacționam foarte puternic și mă puneam în situația lui, după care mi-am dat seama: stai puțin, eu trebuie să văd ce face medicul. Și, după aceea, m-am surprins pe mine ca să îmi dau seama că eram mult mai rece cu pacientul și mă interesa, de fapt, ok, acum, din această operație, el va trăi sau nu sau întrebam: „Ce șanse are de a trăi?”. Și e cumva așa ca o poveste: parcă nu îți vine să crezi că e adevărat.
A fost o experiență puternică, de care aveam nevoie. Am înțeles de ce medicii sunt concentrați doar pe a salva viața sau a face oricât de mult pot ei ca să te salveze. Și dacă îți curge sânge din mână foarte mult nu e important că ești murdar de sânge, ci dacă a intrat acul unde trebuie. Și atunci, într-adevăr, poți să pari mai, nu știu, insensibil în anumite lucruri, dar un profesionist foarte bun ești.
Reporter: Cât de greu și solicitant este să lucrezi la un serial de televiziune?
Maria Dinulescu: Pentru mine, acest serial a fost o experiență excelentă, pentru că am lucrat la proiecte de televiziune unde munceam șase zile din șapte, 12 ore pe zi, opt luni de zile, iar aici vin o dată la două săptămâni, două zile, 12 ore, am o echipă tehnică care este formată numai din oameni de film. Această criză a fost excelentă, pentru că s-au putut lua oamenii de film să lucreze în televiziune. Într-adevăr, este și un proiect de o altă factură și banii au fost alții. Adică orice este nevoie s-a găsit, s-a rezolvat. Avem un producător foarte bun, Tino Furtună, este excelent. Și el ne-a spus: o să aveți asta, asta și asta și, îți jur, tot ce ni s-a spus că o să avem există. Ceea ce e și normal, dar când ai experiența televiziunilor din România sau, în general, a produselor din România, unde nu există bani, aici nu a existat un lucru care să nu funcționeze.
Banii nu vin din România și asta este cea mai mare diferență. Pe ei îi interesează produsul de calitate. Toată lumea este interesată să iasă cât mai bine.
Reporter: Ce planuri mai ai?
Maria Dinulescu: Am foarte multe, foarte multe. Spre exemplu, merg la o școală din Prelungirea Ghencea. Este o școală unde se reintegrează copii în situații de abandon școlar și acolo fac, în fiecare vineri, cursuri de actorie. Acum o să plec la Londra ca să dau casting-uri să găsim un actor englez pentru un proiect care se va face trei sferturi în Suedia și un sfert în România, asta în primăvară. Aștept alte două răspunsuri, care se vor face acum în România. Voi începe din septembrie un alt lungmetraj în România. Până una-alta, o să merg și la festivalul făcut de Mircea Dinescu, Festivalul Filmului și al Gastronomiei, și de-abia aștept să ajung acolo, că ador să mănânc. De asemenea, încep un masterat de teatru și cultură japoneză, care o să fie în limba engleză, cu profesori japonezi. Am foarte multe lucruri pe care vreau să le fac și sunt într-o perioadă extrem-extrem de creativă.
Maria Dinulescu a jucat recent în „Pescuit sportiv”, debutul în lungmetraj al regizorului Adrian Sitaru. Pentru partitura din „Pescuit sportiv”, Dinulescu a primit premiul pentru interpretare la Festivalul Internațional de Film Independent de la Buenos Aires, dar și la Festivalul de Film de la Salonic, în 2008.
Actrița a mai jucat în producții precum „California Dreamin’ (Nesfârșit)”, de Cristian Nemescu (2007), recompensat cu premiul Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes, și „Trafic”, de Cătălin Mitulescu (2004), distins cu Palme d’Or pentru scurtmetraj.
