Mănăstirile din Bucovina

În perioada 1 august – 30 decembrie, Bucovina va fi promovată internațional pe unde radio, în cadrul unui proiect inițiat de Radio România Internațional (RRI). Pentru ascultătorii emisiunilor în limba ucraineană, a fost lansat un concurs cu întrebări despre Bucovina.
La finalul concursului „De 15 ani împreună”, vor fi aleși patru finaliști, care vor beneficia de un sejur de șapte zile, la pensiunea Passiflora din Bucovina.
Partener media în acest proiect de promovare a Bucovinei, inițiat de Radio România Internațional (RRI), este cotidianul Monitorul de Suceava, care va publica în paginile ziarului reportaje de pe meleagurile Bucovinei, realizate de redactorii RRI.
Bucovina, situată în partea de nord-est a României, este renumită datorită frescelor exterioare de pe pereții mănăstirilor. Valoarea artistică a acestora a fost comparată de către mulți istorici de artă cu opere murale internaționale printre care și cele ale bisericilor San Marco din Veneția. În cazul Bucovinei, vorbim de fresce în culori vii, care ilustrează scene religioase. Acestea aveau rolul de a stârni imaginația localnicilor și de a-i educa în spirit religios.
Majoritatea mănăstirilor reflectă dezvoltarea civilizației în această regiune, în secolele XV – XVI, sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504).
O lună nu ar fi îndeajuns pentru a descoperi Ținutul Mănăstirilor
Dacă vă întrebați de câte zile ar avea nevoie un turist pentru a vizita Ținutul Mănăstirilor, așa cum este denumită Bucovina, aș spune că o lună nu ar fi îndeajuns pentru a cunoaște și a descoperi toate aceste bijuterii. Având însă în vedere timpul limitat al majorității, ne-am putea concentra vizita la o săptămână, sau chiar la două, trei zile, vizitând astfel, mănăstirile cele mai importante, monumente UNESCO.
Am aflat de la Claudiu Bărățan, coordonatorul centrului de informare turistică din cadrul Consiliului Județean Suceava, că turiștii sunt deosebit de interesați de aceste lăcașe de cult. Totuși, fiecărei vizite trebuie să-i acordăm timpul necesar.
„Eu aș recomanda celor care ne vizitează zona să-și aloce două sau trei zile pentru a putea fi parcurse pe îndelete și a nu depăși trei, patru obiective pe zi. Dacă vizitezi mai mult de trei, patru, lucrurile se amestecă iar experiența trebuie reținută. Ar fi păcat să combinăm Sucevița cu Moldovița sau cu Voronețul. Trei zile ar permite efectuarea unui tur de șapte, opt mănăstiri”, spune Claudiu Brădățan.
Vizita noastră de astăzi include mănăstirile Humor, Sucevița, Moldovița, Voroneț și Arbore.
Mănăstirea Humor a fost fondată în 1530 și nu este foarte mare.
În ansamblul pictural al acesteia se distinge o reprezentare a căderii Constantinopolului, care ilustrează sentimentele românilor față de turci, de la vremea aceea. Scopul acestei picturi era de a menține credința creștină a românilor. Pe ceilalți pereți ai mănăstirii se pot admira ilustrarea poveștii despre întoarcerea fiului rătăcitor.
Este important de menționat că, în vremuri de demult, călugării de aici conduceau o școală unde se învăța meșteșugul caligrafiei și cel al miniaturii.
Complexul mănăstirii Sucevița este fortificat asemenea unei citadele, având turnuri de veghe în toate cele patru colțuri. Pereții bisericii sunt împodobiți de mii de picturi.
De altfel, deși zidul vestic este alb, la Sucevița, puteți admira cele mai multe picturi. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582.
Aici puteți găsi o colecție de obiecte, de certă valoare artistică și culturală, expuse în actualul muzeu, în fosta sală de consiliu a mănăstirii, situată pe latura de est a incintei.
Mănăstirea Moldovița a fost construită în anul 1532 și este înconjurată de ziduri mari și puternice de 1,20 m grosime și înalte de cinci metri.
Monumentala scenă a asediului Constantinopolului de pe pereții bisericii, de la mănăstirea Moldovița, este realizată în nuanțe puternice de roșu, albastru, galben și maro.
În interiorul bisericii se păstrează piese de mobilier din secolul al XVI-lea, inclusiv jilțul voievodului Petru Rareș, jilț a cărui mărime se apropie de cea a unui tron. Puteți vedea, de asemenea, și statuia acestui domnitor care a construit mănăstirea.
Mănăstirea Voroneț a fost denumită „Capela Sixtină a Orientului” și a fost construită de Ștefan cel Mare în anul 1448.
Frescele acestei mănăstiri, în culori vii, sunt o dovadă a adaptării artei clasice bizantine la realitățile zonei. Trâmbițele arhanghelilor au forma buciumelor pe care le foloseau țăranii din regiune, iar sufletele condamnate să ardă în flăcările iadului au turbane ca acelea ale dușmanilor turci, de la acea vreme.
Nuanța de albastru utilizată în fresce a născut sintagma „albastru de Voroneț”, egală verdelui Veronese și roșului „Titzian”.
Mănăstirea Arbore, construită în anul 1503, este ultima noastră recomandare de azi. Destul de mică, fără cupolă înaltă, aceasta este predominant decorată în nuanțe de verde. Ajunși aici, trebuie să căutați scena din „Geneza”, situată pe peretele vestic. Este plină de mișcare și de grație.
Alegerea unui sejur în Bucovina, deosebit de inspirată
Nu mai puțin de 180 de mănăstiri își așteaptă turiștii în Bucovina. Cele cinci, amintite de noi azi, sunt incluse într-un tur clasic pe care îl puteți achiziționa de la Centrul de informare turistică Suceava. Tot de aici, dacă timpul vă permite, puteți achiziționa și alte tururi care includ mănăstiri mai puțin vizitate, însă la fel de fascinante.
Pensiunile vă sunt deschise în orice perioadă a anului iar alegerea unui sejur în Bucovina se va dovedi deosebit de inspirată.
Vă confirmă acest lucru și Înalt Prea Sfințitul Pimen, Mitropolitul Sucevei și Rădăuților, cu a cărui invitație încheiem materialul de azi: „Iubiții mei, vă doresc să aveți sănătate și să cunoașteți bucuria succesului. Succesul dumneavoastră va fi să vizitați această zonă așa de frumoasă și să păstrați aceste amintiri deosebite care zidesc sufletele. Avem nevoie de liniște sufletească. În Bucovina o putem dobândi, fie că ne întâlnim cu omul obișnuit, și mai ales omul de la țară, fie că ne întâlnim cu viețuitorii mănăstirilor. Veți remarca deschiderea lor sufletească și trăirea lor spirituală în duhul dragostei față de muncă, față de biserică și față de țară și de neam.”
(Daniel ONEA, redactor RRI)