De marea sărbătoare a Schimbării la Față a Domnului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Slatina. Oficiată de ierarh alături de un sobor de preoți și diaconi pe o scenă special amenajată, slujba hramului a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru credincioșii din satele și orașele învecinate cu mănăstirea.
Oaspeți la sărbătoarea hramului Mănăstirii Slatina au fost stareți și maici starețe de la mănăstirile din zonă. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dirijat de părintele Dan Magdalena.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Damaschin a vorbit despre importanța și semnificația sărbătorii Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos. „Nu se putea să trecem cu vederea Hramul cel mare al Mănăstirii Slatina. Este greu de organizat un hram în timp de pandemie, cu frică, unii dintre noi nu cu toată atenția deplină, dar nu poate o boală, nu poate nimic în lumea aceasta să oprească pentru totdeauna mersul firesc al vieții noastre și al vieții bisericești. Avem nevoie toți de această tărie sufletească așa cum au avut înainte de noi oamenii care au trăit în vremuri mai grele decât noi de a face să meargă viața înainte. Misiunea noastră este să înmulțim binele nu răul, să scoatem în față Lumina nu întunericul. Suntem creștini, suntem oameni ai Schimbării la Față întru Lumină, nu suntem ai lucrurilor care se fac întru ascuns și la întuneric, cele dintru întuneric sunt ale întunericului, ale demonului și ale stăpânitorului întunericului, lăsați-le lui, nu vă faceți instrumente ale lucrării lui; el inspiră răul, el ne îndeamnă la rele, ale lui să rămână, noi să rămânem cu Taborul, cu lumina, cu pacea, cu bucuria, cu viața nu cu moartea. Întunericul e mormânt pierdut, e moarte, răul nu are consistență, nu există, există numai când îl fac, dacă nu fac un rău, el, răul, nu există. Dar Binele e Dumnezeu și când fac un bine sunt al Lui Dumnezeu și am ceva din Dumnezeu și când propovăduiesc binele, când scot în față binele, când sunt mărturisitor al binelui sunt al Lui Dumnezeu și Dumnezeu se bucură, mă binecuvântează și mă consideră al Lui.”
Mănăstirea Slatina este ctitoria voievodului Alexandru Lăpușneanu. A fost construită din piatră brută, între anii 1552-1564. După cronica vremii, sfințirea locașului a avut loc în 14 octombrie 1558. Voievodul ctitor a adus în mănăstire capul Sfântului Grigorie Teologul, așezat în prezent pentru închinare în latura stângă a Sfântului Altar. Mănăstirea Slatina a trecut prin vremuri foarte grele: în timpul Primului Război Mondial a fost transformată în spital, unde călugării în vârstă îngrijeau răniții, în timp ce călugării tineri slujeau țara pe front. În 1932, sub domnia regelui Carol al II-lea, ÎPS Mitropolit Pimen Georgescu al Moldovei decide și împlinește refacerea Mănăstirii Slatina, aducând-o la forma și valoarea ei inițială. Alte lucrări de renovare s-au efectuat între anii 1968-1973, când s-au restaurat chiliile de pe latura de est, turnul porții și turnul-clopotniță. Astăzi, Mănăstirea Slatina este așezare monahală de maici, stareță fiind stavrofora Filoteea Mirăuți.
