Loc de închinăciune

Mănăstirea Sihăstria Putnei



Mănăstirea Sihăstria Putnei
Mănăstirea Sihăstria Putnei

În nordul „dulcii Bucovine”, la 4 km mai sus de Mănăstirea Putna, se află Mănăstirea Sihăstria Putnei. Situată într-o poiană largă și frumoasă, prinsă la mijloc din toate părțile de o horă de munți, Sihăstria Putnei reprezintă astăzi un liman de liniște, pace și binecuvântare, ce izvorăsc dintr-un trecut multisecular de sfințenie și nevoința. Documentele istorice ne spun ca Sihăstria Putnei a fost întemeiată de unii monahi în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (1457-1504).
Prima atestare documentară este în jurul anului 1466, când aflăm și despre cel dintâi viețuitor al Sihăstriei cunoscut cu numele: un tătar încreștinat, călugărit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Mănăstirea Putna. Exemplul său a fost urmat și de alți monahi iubitori de viața sihăstrească, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care își vor ridica aici și o mică bisericuță de lemn.
Când Moldova a fost invadată de armatele regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihăstria a fost și ea pustiită de cotropitori. Va rămâne astfel până la pacea de la Karlowitz (1699), când călugării ce pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor.
Primul egumen al Sihăstriei cunoscut cu numele este Lazăr, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridică o nouă bisericuță de lemn în care, după cum ne spun izvoarele, „abia încăpeau patru-cinci sihastri”. Urmașii lui la cârma așezământului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753).
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaște o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din ținuturile Botoșanilor. El ridică o nouă biserică, din piatră, sfințită în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Rădăuți, pe care o împodobește cu toate cele necesare cultului. Construiește chilii și anexe, amenajează incinta, în paralel cu vegherea asupra vieții duhovnicești a monahilor viețuitori aici. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele veșnice la 23 aprilie 1783, după ce a predat egumenia, încă din 1781, ieroschimonahului Natan.
– Interdicții
După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Austro-ungar (1775), Sihăstriei i se pun multe interdicții. Starea materială precară în care ajunge Sihăstria Putnei în aceste timpuri reiese din așa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan și obștea sa solicitau sprijin din partea credincioșilor. Acest ajutor era însă mai greu de primit acum, datorită graniței care îi despărțea pe sihastri de ceilalți frați români. În astfel de împrejurări grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, și, odată cu el, ultimul stareț oficial al Sihăstriei.
Deși nu numit direct de către sfântul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihăstriei Putnei pentru scurtul răstimp până la desființare (26 august 1786). Sihăstria Putnei este ultimul așezământ monahal închis din porunca stăpânirii străine. Viețuitorii sunt transferați la Mănăstirea Putna, ca și obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie rămâne aici mai departe, trecând la cele veșnice în jurul anului 1790. Astfel se încheie o pagină minunată din istoria Sihăstriei Putnei.
– Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni
După două veacuri de pustiire și uitare, la 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici
din secolul al XVIII-lea. Acum s-au descoperit printre dărâmături și osemintele galbene și frumos mirositoare ale celor trei stareți cuvioși: Sila, Natan și Paisie. Deși necanonizați oficial, cinstirea de care ei se bucură acum din partea credincioșilor constituie, de fapt, argumentul cel mai grăitor pentru recunoașterea oficială a sfințeniei lor de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre.
O altă podoabă a Sihăstriei Putnei este icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, așezată spre închinare în partea stângă a naosului bisericii. Este o icoană veche și a fost adusă aici de o familie evlavioasă din localitatea Putna. Mulți credincioși care s-au rugat în fața ei mărturisesc despre puterea harică deosebită a icoanei.
În partea dreaptă a naosului bisericii se află o altă icoană a Maicii Domnului, pictată în Grecia în anul 1996, cu prilejul sfințirii noii biserici. Pe verso, icoana are pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.
În prezent, la Sihăstria Putnei se află în construcție o nouă biserică, având hramul „Izvorul Tămăduirii”.
În ultimii ani, lucrările de amenajare a acestui așezământ monahal s-au diversificat, în ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de mănăstire. Astăzi, aici funcționează ateliere de croitorie, tâmplărie, sculptură, pictură, înrămat și aplicat icoane pe lemn, unde monahii și frații își desfășoară rucodelia lor zilnică, împletind astfel rugăciunea cu munca.
(Mănăstirea Sihăstria Putnei, loc. Putna, jud. Suceava, cod 727455 e-mail: sihastriaputnei@yahoo.com, Tel. 0230 / 414 050, Fax: 0230 / 414 323 Stareț: Protosinghel Nectarie Clinc)



Recomandări

„Soborul Maicii Domnului” la Mănăstirea Sihăstria Putnei – Liturghie arhierească în a doua zi de Crăciun

„Soborul Maicii Domnului” la Mănăstirea Sihăstria Putnei – Liturghie arhierească în a doua zi de Crăciun
„Soborul Maicii Domnului” la Mănăstirea Sihăstria Putnei – Liturghie arhierească în a doua zi de Crăciun

Expoziția de facsimile „Psaltirea de la Mănăstirea Dragomirna din 1616, model de educație religioasă”, deschisă la Muzeul de Istorie

Expoziția de facsimile „Psaltirea de la Mănăstirea Dragomirna din 1616, model de educație religioasă”, deschisă la Muzeul de Istorie
Expoziția de facsimile „Psaltirea de la Mănăstirea Dragomirna din 1616, model de educație religioasă”, deschisă la Muzeul de Istorie

Descoperirile arheologice de la Mănăstirea Humorului, valorizate odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare

Descoperirile arheologice de la Mănăstirea Humorului, valorizate odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare
Descoperirile arheologice de la Mănăstirea Humorului, valorizate odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare