Maica Domnului, izvor de apă vie

În Vinerea Săptămânii Luminate sau a Paștilor săvârșim pomenirea Izvorului tămăduitor din preajma Constantinopolului, apărut în chip minunat și ocrotit de Maica Domnului. Mântuitorul Hristos spune despre cel ce crede în El că „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”. Acest izvor tămăduitor a apărut datorită Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și cei care-i cer mijlocirea au parte de ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu. Sfințirea apei în această zi amintește tocmai de acest râu de apă vie datorat credinței adevărate.
Izvorul Tămăduirilor a fost descoperit de împăratul bizantin Leon în apropierea zidurilor Constantinopolului, pe la jumătatea veacului al 5-lea. Maica Domnului a binecuvântat acel izvor și prin mijlocirea ei orbul întâlnit de împăratul Leon a fost vindecat, acestei minuni urmând de-a lungul timpului multe altele. Izvorul a fost ulterior amenajat și deasupra lui a fost zidită o biserică unde credincioșii se puteau odihni, luau apă sfințită și făceau rugăciuni în liniște. În veacul al 14-lea, Nichifor Xantopol, un cronicar bizantin, a descris istoria apariției izvorului și minunile cele mai grăitoare săvârșite cu apa binecuvântată de Maica Domnului. După căderea Constantinopolului, biserica a ajuns să fie ruine, dar a fost rezidită în 1833, pe când era patriarh Constantie, iar acum acolo este o mănăstire de maici.
Chiar dacă împăratul Leon a găsit izvorul într-o zi de 4 aprilie, după cum spune cronicarul Nichifor, ziua hramului bisericii zidite pe acest izvor este în Vinerea Luminată. Slujba Izvorului Tămăduirii a fost compusă, de asemenea, de cronicarul Nichifor. Sinaxarul din această zi spune așa: „Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuiește sfințirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre și Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de Viață purtător. Și se mai face pomenirea minunilor celor mai presus de fire care s-au săvârșit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș”. Așadar, în această zi, noi sărbătorim cu toții hramul Bisericii Maicii Domnului zidită deasupra izvorului descoperit de împăratul Leon și ne amintim cu evlavie de minunile săvârșite în acel loc. Pe lângă menționarea efectivă a minunilor de vindecări făcute de-a lungul vremii, Sinaxarul vorbește explicit despre bolile vindecate de apa izvorului: „ulcerul, cangrena, perforațiile și abcesele aducătoare de moarte, buba neagră, lepra și pelagra, lăcrimarea ochilor, albeața și scăderea vederii, idropică, pojar, astm, piatră la rinichi”. Rugăciunile celor care apelează la mijlocirea Maicii Domnului au chemat mila lui Dumnezeu peste apa izvorului, iar credincioșii s-au vindecat.
Există mai multe tipuri de icoane ale Maicii Domnului, numite „Izvorul Tămăduirii”. Cel mai cunoscut tip este acela care o prezintă pe Maica Domnului cu mâinile ridicate în rugăciune sau Oranta, având în față un potir în care stă Mântuitorul Hristos copil – Emanuel – binecuvântând cu mâna dreaptă. Cu timpul, pe lângă Maica Domnului au fost adăugați de pictori, conform evlaviei celor care comandau icoanele, și alți sfinți, în funcție de zona în care se aflau aceștia.
Una din cele mai vechi icoane ale Izvorului Tămăduirii o prezintă pe Maica Domnului alături de Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana. Este vorba de o frescă în Biserica Maicii Domnului Odighitria a Mănăstirii Vrontohion din Mistra, în apropierea Spartei, Grecia. Biserica datează din 1322, aceeași perioadă cu scrierea cronicarului Nichifor Xantopol despre Izvorul Tămăduirii.
Pe icoana de la Mănăstirea Sinai a Bunei Vestiri, datată în secolul al 12-lea, este un element reprezentând un râu cu păsări și pești, care e ilustrare simbolică a Izvorului Tămăduirii, după cum spun criticii de artă. Nichifor Xantopol descrie un mozaic din cripta izvorului care, cel mai probabil, a și fost sursa tuturor icoanelor ulterioare. „Pe imaginea din centrul bolții, unde este și tavanul bisericii, iconarul a făcut cu mâinile sale desăvârșit Izvorul de Viață purtător care izvorăște din sine pe Pruncul cel Preafrumos și Veșnic sub forma apei limpezi și potolitoare de sete, iar umbra care se reflectă în apă o arată, ca în oglindă, pe însăși Născătoarea de Dumnezeu, care plutește pe apa vie, luminată de o lumină supranaturală. Oricine se putea minuna, întrebându-se dacă acest chip era scos din apă și se înălța către soare, pecetluit pe bolta bisericii sau, dimpotrivă, coborâse din cer în luciul apei, reflectându-se ca într-o oglindă.”
Slujba Vecerniei, cât și cea a Utreniei din Săptămâna Luminată, se combină în această zi cu cântări care amintesc de Biserica Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii, din Constantinopol. În această zi se săvârșește și rânduiala Sfințirii mici a apei sau Agheasma mică, de cele mai multe ori afară, la un izvor sau fântână, de unde apoi credincioșii iau apă și beau cu credință în puterea vindecătoare a acesteia, datorită mijlocirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
(Pr. Eugeniu Rogoti , Ziarul Lumina)