Mai știm să apreciem delicatețea și finețea femeii?

Noi trăim în legea harului. Să nu uităm, Eva cea veche a murit. Ea, care nu a greșit mai mult decât Adam. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, Maica Domnului. Eva cea nouă este modelul vieții creștine pentru tot ceea ce este femeie, de la fetița nou-născută până la bătrâna care peste câteva ceasuri își dă duhul.
Mântuitorul Hristos și-a început activitatea la o nuntă, pe care a sfințit-o prin prezența Sa și unde a pus început minunilor sale. Mântuitorul Hristos a fost însoțit de femeile mironosițe, prin care, duminică, de Ziua Femeii Creștine, le-am sărbătorit pe toate femeile creștine. Mântuitorul Hristos a fost părăsit de toți bărbații, cu toată bărbăția lor. S-au încuiat în casă și stăteau încuiați de frica iudeilor. Nu au deschis, iar Hristos a intrat prin ușile încuiate la ei. Primii apostoli bărbați au fost niște lași, iar femeile au manifestat cea mai puternică bărbăție. Întrucât, în disprețul soldaților romani, au stat lângă cruce. Drept pentru care Mântuitorul Hristos S-a arătat pentru prima dată femeilor. În grădina Ghetsimani, după înviere, prima arătare nu este către un apostol, către un bărbat, ci este către femeile mironosițe, cu cuvântul: „Bucurați-vă!” Și de atunci noi ne tot bucurăm.
Maria Magdalena, alături de Maria Egipteanca, sunt cele mai mari curve ale omenirii. Și, din cele mai mari desfrânate, închipuiți-vă că Maria Egipteanca se ridica un metru de la pământ în lumină în timpul rugăciunii și 17 ani s-a hrănit cu puțină pâine și linte.
Aceasta este femeia și noi așa trebuie să o înțelegem, pentru că femeia este în stare de ridicare. Bisericile sunt mai pline de femei decât de bărbați. Urmarea este că pușcăriile sunt mai pline de bărbați decât de femei. Drept pentru care mult datorăm noi femeilor; și dacă femeia ar înțelege mai mult unde trebuie să fie, atunci lucruriie ar merge și mai bine. Pentru că Hristos a ridicat femeia de la starea de res vocalis (lucru vorbitor) sau, și mai grav, obiect de placer, cum era în lumea păgână, la starea de egalitate cu bărbatul. Dar cum? În relația Hristos-Biserică, zice Sântul Pavel.
De-a lungul vremii însă femeia a mai coborât, apoi iar s-a ridicat. Femeia face greșeli. Dar nu face greșeli mai mari decât bărbatul. (…)
Femeia este (mai puțin din punct de vedere al sacerdoțiului, căci ea nu poate fi preot) net superioară bărbatului. Noi ne exprimăm fie peiorativ, fie chiar aiurea cu termenul: femeia – sexul slab. Este o totală minciună, pentru că femeia nu este sexul slab. Femeia este sexul fin, pentru că Dumnezeu a înzestrat-o cu finețe. În timp ce pe bărbat l-a înzestrat cu puterea bărbăției. Iar această putere în nici un caz nu poate să eclipseze finețea femeii.
(Părintele Nicolae Tănase,De la prietenie a iubire. Căsătoria – taina iubirii creștine, Ed. Agaton, Făgăraș 2011, p.215-217, Sursa: Doxologia.ro)