„Lipsa crește”

„Poporațiunea românească”
„Vara poporațiunea românească este mai toată strămutată la munte lângă turmele și ciredile sale. Satele sunt aproape deșarte de locuitori, afară de Dumineca și sărbători, când vin de’și văd câte de o treabă în sat, orășel sau la primărie. De pe piscurile mai înalte se văd în văi adăposcite după o creastă de pământ sau o limbă de pădure o pânză întreagă de stâne sau de cirezi. Tilincele resună din toate părțile și sunetul lor amestecat cu mugetul vitelor sau sbieratul oilor și cu strigătul oamenilor cari se poartă în toate părțile, dau muntelui o viață neobicinuită în acele regiuni înalte, unde în deobște domnesc liniscea și tăcerea. Toamna vitele se cobor treptat de pe înălțimi în văile cele mai adăposcite unde unele cârduri petrec chiar lunga iarnă, în preajma stogurilor de fân din cari se hrănesc”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 11, Suceava, 15 Octomvrie 1887.
„Lipsa crește”
„Situația cetățenimii românești din orașele Bucovinei a devenit tot mai grea. Ea se compune, în mare parte, din meseriași cari, dela isbucnirea răsboiului, au rămas lipsiți de câștig. Cojocarii Siretiului stau, de lungă vreme, în nelucrare, căci, deși ar fi de lucru, lipsesc pieile, producțiunea în țară fiind micșorată și importul din România fiind oprit. Același lucru e și cu cismarii din Suceava. Ar avea de lucru pentru oraș și district, însă materialele trebuincioase (pielea, tălpile) sunt atât de scumpe încât din toată munca nu mai rezultă nici un câștig. Cel mai greu o duc pietrarii, zidarii, lemnarii și dulgherii cari formează numărul cel mai mare de meseriași. De doi ani de zile ei nu mai au de lucru, căci în țară, din causa răsboiului, de mult nu se mai zidește și clădește nemică”.
„Viața Nouă”, Anul III, nr. 165, Octombrie 1915.
„Hore și…bătute”
„Sînt frumoase horele la Frumosul. Oamenii de aici sînt mari iubitori ai dansurilor populare. Dar mai sînt unii care nu iubesc horele, ci le plac mai ales…bătutele. După cîte un pahar de băutură, unor flăcăi începe să le vină curajul. „Cîntă mă «Hai lelițo-n deal la vie»”, strigă unul. „Nu-i frumos ăsta”, se bagă un altul. „Mai bine cîntă-mi «Bun e vinul tulburel»”. „Tu comanzi aici?” se supără primul. Și bătaia e gata. Cetățenii, și mai ales tinerii care vin la horă pentru a se distra, se-ntreabă, pe bună dreptate, de ce organele locale nu-i temperează pe acești viteji?”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4934, Suceava, Marți 22 octombrie 1963.