Avem noi românii o genă care ne îndeamnă să ne facem preș în fața străinilor, să-i copiem și să-i imităm într-o grămadă de privințe, chiar dacă nimeni nu ne cere acest lucru. Vreo 2.000 de ani nu se știa de această genă, am descoperit-o recent, după evenimentele din 1989. În perioada în care au trăit sub ocupația austro – ungară, ardelenii au preluat de la „asupritori” o grămadă de lucruri bune, de la mărunțișuri ce țin de organizarea gospodăriei până la chestii serioase, legate de mentalitate. Însă, după 1989, libertatea ne-a permis să ne exprimăm cum vrem, cum ne taie capul și chiar să impunem anumite idei sau apucături, dacă poziția socială ne permite și mai ales dacă locuim acolo de unde se dă ora exactă în restul țării. Am început prin a importa sărbători cu care nu avem nici o treabă, cum ar fi halloweenul sau valentine`s day, și asta pentru că am văzut noi în filme ce frumos se distrează americanii în aceste zile. Avem și noi Dragobetele, un fel de valentine`s day, dar parcă mai frumos sună în engleză și parcă suntem mai șmecheri dacă-i copiem pe americani. Dar nu ne-am rezumat doar la a importa sărbători. Am adus în limba română o grămadă de cuvinte, numai așa, să fim interesanți. Nu vorbesc de termenii specifici computerului, că este greu, dacă nu imposibil, să le găsești corespondenți în limba română, fără a fi penibil. Vorbesc de cuvinte care au corespondent clar în limba română. Ești un țărănoi prost dacă, atunci când te referi la obiective sau planuri, nu folosești cuvîntul „target”. Ești cioban din vârful muntelui dacă spui despre cineva că este de la relații publice în loc de P.R. Ești venit cu pluta pe Bistrița, de sus, de la izvoare, dacă spui că oferi reduceri și nu discounturi. Și lista ar putea continua. Putem să o ținem așa ore în șir. Mă întreb: chiar suntem mai deștepți dacă, atunci când vorbim în românește, cu agramatismele de rigoare, strecurăm și câteva cuvinte în engleză? Mai interesanți sigur suntem. Mai deștepți părem, dar nu e sigur că și suntem. Ba, poate chiar din contră…
Nu știu ce ne îndeamnă pe noi, mai ales pe cei din tânăra generație, să facem harcea parcea această limbă română. Nu sunt ipocrit și recunosc că și eu folosesc destule astfel de cuvinte ca cele despre care am vorbit. Pentru că, din păcate, au intrat în limba română (repet: gratuit), venind în special din marea și frumoasa Capitală. În curând vom intra în Uniunea Europeană. Dacă mergem pe linia discutată și în acest ritm susținut, mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea alege de această limbă română și chiar de obiceiurile noastre.
