Vineri, 30 august, în cadrul Festivalului de Teatru pentru Tineret “Grigore Vasiliu Birlic”, academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, s-a întâlnit cu un numeros public din urbea de pe Șomuz, cu profesori și cadre universitare din Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc dar și din alte localități, care au dorit să participe la o întâlnire despre istoria poporului român, educația prin istorie, căutarea adevărului istoric, istoria ca instrument de guvernare sau ca formă de manipulare.
Discursul lui Ioan Aurel Pop, urmat de discuțiile purtate cu cei din sală, au constituit un moment de reverență intelectuală pentru că s-a vorbit despre întâmplări, evenimente, procese care au marcat istoria noastră, calificată de către unii ca o rușine perpetuă și de alții o glorie eternă. Pentru efortul de a ajunge la Fălticeni, președintele Academiei Române, a fost răsplătit cu placheta Festivalului de teatru și cu un portret realizat de graficianul Mihai Pânzaru PIM.
Președintele Academiei Române a vorbit despre slavismul pretins al românilor, acțiunile trolilor ruși, educația prin istorie, căutarea adevărului istoric, manipulare și a detaliat o parte a evenimentelor din vremea dacilor și a romanilor precum și a Imperiului Otoman. În cuvântul său, cărturarul a insistat asupra faptului că ignorarea cunoașterii trecutului este un act cu consecințe catastrofale dar a făcut referire și la existența regulilor și a principiilor care îi ajută pe istorici să ajungă la adevăr, obstacolele care există în calea cunoașterii istoriei, o serie venind din interiorul societății contemporane și chiar din interiorul breslei istoricilor.
„Din pricina acestor obstacole unii pretind că istoria nici nu poate fi cunoscută. Trecutul a fost, nu îl putem reconstitui, nu am cum să-l scot din mormânt pe Ștefan cel Mare și să văd dacă sfatul lui din Cetatea Sucevei la 1484 era așa cum este reprezentat foarte frumos în Muzeul din Suceava. Prin urmare istoria nu este formată din fapte de repetiție, ca științele naturii, istoria este formată din faptele de succesiune. Odată ce s-a întâmplat, ele nu se mai pot repeta, chiar dacă unii spun că istoria se repetă. Nu se repetă niciodată identic, pot anumite fapte și întâmplări să fie asemănătoare. Și atunci pentru reconstituirea trecutului este nevoie de foarte mult efort”, a afirmatrectorulUniversității “Babeș-Bolyai”.