S-a mai scuturat un „greu” și nu oricine din această categorie de persoane publice, destul de restrânsă, în fapt: Vasile Blaga. Un personaj înconjurat de mult folclor, cu o aură aproape neștirbită de mână forte, de veteran intangibil al frecușurilor politice.
Fără a avea cineva vreun drag aparte de fostul ministru de Interne, era temut și respectat cu o înghițitură în sec. Temut va fi și în continuare, după ce și-a dat demisia de onoare de la minister, un gest care nu s-a mai făcut în politica românească de vreo douăzeci de ani încoace (de la răposatul ministru de la începutul anilor ’90, Ioan Aurel Stoica). Și singura contrapondere de imagine pe măsură la acel uluitor protest al uniformelor, care l-a transformat pe președintele Băsescu în șofer răbdător la semafor. Odată cu Blaga ar cădea și o furtună de stele, care nu s-a mai văzut de la fuga cetățeanului Hayssam (cine-și mai amintește de el?). Mâine, Vasile Blaga va fi istorie la Interne, un minister unde se dovedește că nu poți să viețuiești pe termen lung. Se pare că i s-a și găsit repejor un înlocuitor. Cuminte și cu ceva exercițiu parlamentar.
Curajos, Emil Boc, supraviețuitorul numărul unu al guvernului s-a spălat pe mâini: demisia doar este un act de voință unilateral, prin care autorul vrea să scape de dureri de cap și să nu le dea și altora. Oricum, temutele Interne rămân la PDL. A întărit-o și Cristian Diaconescu, printr-o intervenție scurtă și cam vexată: Gabriel Oprea nu dă Apărarea pe Interne și nici Diaconescu funcția de la UNPR pe Apărare. Luni, în economia comunicării PDL, subiectul „Blaga” a venit după câștigarea primăriei Baia de Aramă și o viitoare întâlnire a primarilor democrat-liberali. Cu același leit-motiv: demisia este un act unilateral. Deci, ministrul demisionar a făcut-o cu propria minte, de bunăvoie și nesilit de nimeni.
Prin plecarea lui Vasile Blaga din guvern peisajul de la palatul Victoria devine păstos, dominat de prezențe cu contururi estompate. Miniștrii care ieșeau într-un fel sau altul din rând au fost trimiși la plimbare sau au plecat singuri. Privind în urmă, execuțiile făcute de la începutul lui septembrie încoace arată aproape simetric: au plecat membrii ai Cabinetului pe care președintele îi susținea, chiar în pofida mârâielilor constante din Modrogan (Sebastian Vlădescu, Mihail Dumitru), însă au fost trimiși în exil pe insula Modrogan și corifei ce păreau de necoborât de pe piedestal (Radu Berceanu, Adriean Videanu și ultimul pe listă, cu voia publicului, Vasile Blaga).
Și în tăcerea militărească a ședințelor de guvern va mai lumina doar paratrăsnetul Boc – un premier care, fără să aibă lupte libere cu președintele, l-a depășit la proba de anduranță pe Călin Popescu Tăriceanu – însoțit de lumina stelei fixe, care este ministrul Dezvoltării. Nu ar fi de mirare, cum clevetesc diverși, ca doamna ministru să schimbe cu grație această lumină potolită cu strălucirea fulgerului.
Făceam vorbire de insula Modrogan. Cine crede că în exil te legeni în hamac, mâncându-ți unghiile și visând la glorii apuse, se înșeală. Adriean Videanu și-a ocupat ondulatoriu locul, luându-și rolul în serios. Doar Radu Berceanu, mai necăjit, nu-si găsește încă ritmul, deși a mai trecut prin experiența perioadelor de dizgrație. Bineînțeles, este așteptat și Vasile Blaga. Secretar general, om de forță și manete. Nu cred că în partid îi poate pune cineva la îndoială, în mod convingător, această reputație.
Numai că pe Blaga nu poți să îl ștergi din catastif cu un „mulțumesc. drum bun. vă așteptăm cu drag la partid”. Respectând anecdotica, are memorie lungă, exersată și ași în mânecă cam cât într-un bax de cărți de joc. În cazul său, jocul este deschis oricărui final, fie și unuia amânat. Fie și din acest motiv, plecatului de la Interne nu i se poate spune „la revedere!”. Ci, mai curând, „pe curând!”.
Indira CRASNEA
