Întrecerea capitalistă în laude!

Celor de vârsta mea sau mai bătrâni (mai sunt și câțiva cu mai mulți ani în dotare) titlul de mai sus le va aminti de întrecerea socialistă de până în 1990, o găselniță bolșevică copiată de la URSS (stahanoviștii) și care a generat în același timp înjurături și bancuri savuroase. Competiția acerbă între cei care s-au specializat în laude (ca și în critici) a ajuns la un punct extrem pe rețelele sociale, dovedind ridicolul absolut și prostia abisală a multor cetățeni (mult mai mulți decât îmi imaginam că există în România). Dar suntem totuși o țară în care a apărut o revistă cu titlul „Plai cu boi”, a cărei lipsă o simt, mai ales acum, când este cea mai mare nevoie de ea.
Laudele năroade și deșănțate cu care se „onorează” prestația unor caricaturi de Mesia, zicerile unor analfabeți funcționali sau ale celor fără scrupule și în slujba unor interese ostile României sufocă spațiul public. Pur și simplu, o analiză decentă a candidaților la demnități prin prisma realizărilor și calificărilor personale, ale intențiilor și proiectelor nu se aude din cauza laudelor și înjurăturilor asurzitoare. Mai mult, ați lua în considerare promovarea unor persoane cu realizări academice, profesionale sau în afaceri prezentate normal și fără „ornamente” tâmpe? Cred că nu veți băga în seamă o astfel de abordare. În ce privește criticile, asistăm la o evoluție (involuție, în realitate) de la ironii fine la mitocănii, de la caricaturi în presă (vezi perioada interbelică) la înjurături de mahala sordidă sau de la „penalizarea” verbală a gafelor la acuze imaginare și atacuri „la persoană” mizerabile. Și laudele, și criticile sunt fabricate în scopul promovării unor personaje dubioase, în care își regăsesc idolii cei fără educație sau cei „supărați pe viață și lume”.
Apare și întrebarea legitimă legată de beneficiarii acestor laude și critici pe lângă cei vizibili (politicieni, administratori publici sau pseudovedete). Cine finanțează, cât costă și cum se achită (bani, funcții, servicii) campaniile de preamărire sau mânjire a actorilor zonei publice?
Sunt aceiași păpușari ai scenei publice, iar lauda-critica sunt parte a programului lor mult mai vag de acaparare a puterii politice, economice, tehnologice mai nou etc.? Cred că da. Mai mult, laudele-criticile pe care nimeni nu le crede au un rol pervers foarte puternic în societate, respectiv generarea lipsei de încredere în instituțiile statale sau internaționale, în democrație în general. Și, ca tot mai mulți să dorească „o mână de fier” (dictatură) cum, din păcate, vedem în zilele noastre.
Și astfel, ajungem și la sursele manipulărilor prin laude și critici, respectiv la dictaturile din est de care și vestul este pe cale să țină cont. Mai bine în ceasul al 12 lea!
Tabloul laudă-critică nu ar fi complet și eu nu am dreptul să omit și un element pozitiv în acest proces, adică și faptul că cetățenii au posibilitatea de a se informa. Dacă au și capacitatea de a discerne între minciuni, bârfe și dezvăluiri reale privind personajele în centrul atenției, este foarte bine. Dar se întâmplă supărător de rar. Și asta se datorează „lenei de gândire” sau lipsei de educație. Vedeți o legătură de dezvoltarea fantastică a rețelelor sociale și decăderea procesului educațional? Eu da.
P.S. Am remarcat un polițist local legitimând un cântăreț stradal. Dreptul lui. O fi rezolvat toate problemele zonei?!