Una dintre cele mai prospere comune din județul Suceava până în 1989, Verești, a suferit un declin major în capitalismul de junglă instaurat în primii ani după Revoluție. Și asta în ciuda faptului că resursele, profilul activității celor nu mai puțin de 21 de întreprinderi industriale și calitatea forței de muncă o calificau să se angajeze cu succes pe sinuoasele căi ale economiei de piață. După șocul capitalismului, oamenii s-au dezmeticit și acum sunt hotărâți să redea comunei renumele de altădată.
21 de întreprinderi asigurau Vereștiului o putere economică similară cu cea a orașului Gura Humorului
Comună mare, renumită cândva în toată țara pentru complexul imens de creștere a porcinelor, dar și pentru cartofii și conservele de legume care se produceau aici, Verești revine cu pași mari pe harta economică a județului, după o lungă perioadă de declin. Infrastructura rămasă de pe vremea comuniștilor, pământul bun și hărnicia localnicilor sunt valorificate, astfel că vereștenii nu mai așteaptă ajutor de la alții, au învățat pe pielea lor că trebuie să se dezvolte singuri.
Până în 1989, în Verești erau 21 de întreprinderi, înființate cu scopul declarat de a transforma țăranii în orășeni. ”Dacă nu venea Revoluția, comuniștii făceau din Verești oraș. Erau 7.380 de locuitori, în cele patru sate componente ale comunei. În Verești sunt 1.600, în Corocăiești – 3.100. Ca putere economică eram la nivelul orașului Gura Humorului. Solca nici nu intră în calcul”, ne-a spus primarul comunei, Dănuț Gavriliuc.
La vremea aceea, în comună lucrau peste 600 de localnici și încă aproape 300 de navetiști din comunele din jur și din Suceava. ”Dimineața, înainte de ora 5.00, veneau camioanele și autobuzele cu oameni. Se umpleau ulițele. Acum poate în zilele de sărbătoare să mai vezi atâția oameni pe străzi”, spune primarul. Și duminica, zi de târg la Verești, când mii de oameni vin să cumpere și să vândă ”de toate”, de la animale vii și produse alimentare până la cherestea și utilaje. Vara, sunt duminici când prin târgul de la Verești trec și 10.000 de oameni.
Pentru mulți dintre localnici, principala sursă de bani lichizi o reprezintă pensia ”de stat”. Înainte de 1990, peste 200 de săteni lucrau la fosta întreprindere de creștere a porcilor. Verești era al patrulea complex de acest gen, ca mărime, din țară, cu peste 300.000 de capete. Porcii din complex erau hrăniți cu nutrețurile produse la fabrica din apropiere, unde lucrau alți 130-140 de oameni. Fabrica producea 140.000 de tone de nutreț combinat pe an.
Peste 200 de oameni lucrau în sezon și la complexul de semințe legume, axat pe cartof. Capacitatea de însilozare pentru livrarea în țară era de 2.500 de tone. La întreprinderea de legume și fructe se făceau conserve. Murăturile se puneau în butoaie de lemn de 200 de litri și se scufundau în cele două iazuri din apropiere. Pe un hectar de iazuri, sutele de butoaie cu castraveți și gogonele așteptau să fie trase pe șine la mal pentru ca murăturile ”bio” să ajungă în cantinele și aprozarele din județ și din țară. ”Este cea mai ecologică metodă de conservare. Butoaiele se etanșeizau cu papură, lemnul stătea în apă și nu intra aer deloc. Murăturile de Verești erau foarte apreciate”, își amintește Dănuț Gavriliuc.
În fiecare primăvară, vacile plecau cu trenul spre pășunile alpine
La Vereștiau mai funcționat o întreprindere de extragere și sortare a agregatelor minerale, o bază de recepție a semințelor pentru cereale, o topitorie de in, o stațiune de mecanizare a agriculturii, o gospodărie agricolă de stat în care se creșteau vaci și păsări, o cooperativă agricolă de producție și ateliere de mică industrie. Inginer agronom la fosta întreprindere agricolă de stat (IAS) Verești, Florin Ciorăscu își amintește cum se lucra pământul înainte de 1989. ”La ferma vegetală aveam 1.266 ha teren arabil. Eram 200-300 de angajați, dar vara, cu sezonierii, ajungeam la 600. Veneau elevi din școli, militari, era de muncă, nu glumă, dar se și câștiga bine. Cel mai mare salariu l-am avut în 1989, 4.400 de lei pe lună. Condițiile de locuit și de muncă erau bune, aveam încălzire la blocuri, la birouri, chiria și plata energiei electrice erau simbolice. Plăteam 100 de lei pe lună”, ne-a spus Florin Ciorăscu.
Despre ferma zootehnică a fostului IAS ne vorbește tehnicianul veterinar Vasile Drob. El își amintește cu nostalgie de vremurile când vacile Holstein erau încărcate în vagoane în gara Verești și duse la pășunat pe cele peste 3.000 de hectare de pășune alpină pe care IAS le avea la Obcioara și Floreni. ”Le duceam cu trenul până la Fundu Moldovei și de acolo 50 km pe jos. Stăteam pe munte din mai până în septembrie. În saivane era apă curentă, electricitate, aparate de muls. Noi aveam o cabană cu toate utilitățile. Mai veneau fetele din sat la afine, le cazam la noi peste noapte, era frumos”, rememorează Vasile Drob. El spune că în 1992 a mai fost o dată la cabană. Localnicii revendicaseră terenurile, le-au împărțit care cum a avut și n-a mai rămas mare lucru. ”Au făcut stâni. Ei dormeau în saivane, cu oile, și în cabana în care locuiam noi vara au făcut coteț pentru porci. Deh, a fost revoluție”, afirmă amar fostul tehnician veterinar.
Potrivit lui Vasile Drob, un mulgător câștiga într-o lună de vară și 5.000 de lei, în timp ce el, ca tehnician veterinar, avea un salariu net de 3.300 de lei. La salariu se mai adăugau primele cu diverse ocazii, astfel că nu ducea grija banilor. ”Fiecare vereștean avea unde să lucreze. Și norocul a fost că au și lucrat, că astăzi nu există bătrân în comună care să nu aibă o pensie”, spune el.
În 2011, o firmă din Iași a investit 9 milioane de euro în creșterea porcilor, la Verești
Și a venit Revoluția. Năuciți de schimbări, oamenii n-au știut totdeauna care e drumul cel bun.
La fostul complex de porci, prin anii 1994-1995, animalele au ajuns să se mănânce între ele de foame și complexul a fost închis.
În 2005, un întreprinzător a încercat să reia creșterea porcilor într-o hală, dar a dat faliment, în doi ani.
Din 2011, și-a încercat norocul și o firmă din Iași. Tagro Grup Iași, care a cumpărat tot complexul, întins pe o suprafață de 22 hectare. Firma ieșeană a investit până acum la Verești 9 milioane de euro. Directorul executiv Valentin Chelaru ne-a declarat că activitatea a început cu 4.000 de porci și astăzi au ajuns la 27.000, cu intenția de dezvoltare până la 40.000 de capete. Odată cu reluarea creșterii porcilor la Verești, au apărut și 40 de locuri de muncă pentru localnici, iar extinderea va mai aduce încă 15. Din totalul de 32 de hale, 12 au fost refăcute și modernizate, altele sunt în curs de reabilitare.
”Când am ajuns aici era junglă, pe alei abia se putea intra. Am apelat la deținuți pentru salubrizare; au lucrat 43 de zile. Acum facem întreținerea cu oamenii noștri”, ne-a spus directorul Chelaru. El, șeful de fermă și cei doi medici veterinari vin săptămânal de la Iași și locuiesc în cadrul complexului de luni până vineri, restul personalului este angajat dintre localnici. Ferma de porci este, potrivit primarului de Verești, principalul contribuabil la bugetul local. Firma din Iași plătește dări locale de 125.000 de lei pe an. Puțin, comparativ cu ce a fost odată, dar este un început.
Fosta fabrică de nutrețuri s-a demolat și în locul ei este astăzi o stână. Pe o parcelă de teren funcționează o firmă, SC Flaga SRL, care are ca obiect de activitate îmbutelierea gazului metan. Are 100 de salariați și și-a extins distribuția și în alte județe.
Pe locul fostului combinat de semințe legume funcționează fabrica de pavele și borduri Symmetrica. Cei peste 150 de angajați și extinderea activității la nivel național sunt indicatori că activitatea merge bine. În fostul IAS este astăzi o fermă cu aproximativ 300 de vaci, a firmei Rux SRL. Topitoria de in s-a transformat în Fibracis Grup Agroprest SRL și funcționează ca balastieră și stație de sortare. Fostul CAP a fost ras de pe fața pământului, fostul SMA mai are doar director, la întreprinderea de legume și fructe terenurile au fost vândute și au apărut mici firme de materiale de construcții. Mica industrie a fost privatizată și încă merge, chiar dacă nu mai are anvergura de altădată.
Legumele și zarzavaturile de Verești sunt printre cele mai apreciate pe piețele sucevene
Agricultura nu se mai face în sistem industrial, ci acasă. Foarte mulți se ocupă de legumicultură și sunt prezenți în toate piețele din Suceava. Roșiile, ardeii, ceapa, castraveții, gogoșarii, cartofii și verdețurile de Bursuceni și Corocăiești sunt apreciate și căutate de orășeni. ”Pe raza comunei nu există nici un centimetru de pământ nelucrat. Vereștenii muncesc până la adânci bătrâneți. Este un bătrân din Bursuceni care la 88 de ani încă merge cu legume cultivate de el în piața centrală din Suceava. Cu pensia și cu ce câștigă din legume se descurcă”, spune primarul. Pământurile comunei, foarte roditoare, sunt prielnice culturii de cartof. Creșterea animalelor – vaci, porci, oi – a fost întotdeauna o ocupație importantă și ajută localnicii să aibă un trai decent.
La primărie sunt înregistrați 50 de șomeri și 220 de dosare de ajutor social, însă în sărăcie lucie ar fi doar vreo 20 de familii. Dar, spune primarul, pe aceștia nici nu-i înghesuie dorul de muncă.
Ca nod important de cale ferată, prin gara din Verești, care are venerabila vârstă de 144 de ani, mai trec astăzi 51 de trenuri. Important este însă că a rezistat, spune inginerul Ciorăscu, și funcționarea acesteia reprezintă un avantaj în dezvoltarea viitoare a comunei.
Cu un buget constituit din venituri proprii de 1.410.000 de lei, administrația locală nu își poate face prea mari planuri. Noua modalitate de împărțire a banilor de la Guvern a văduvit comuna de 900.000 de lei, primind doar 98.000 de lei de la bugetul de stat, ceea ce a determinat conducerea primăriei să taie din cheltuielile de funcționare, până la hârtia igienică. Banii europeni și de la Guvern sunt singurele speranțe pentru finanțarea proiectelor de asfaltare a drumurilor, de dezvoltare a rețelei de apă și canalizare, cu stații de pompare și epurare, la Hancea și Verești, modernizarea școlilor din Corocăiești și Bursuceni și a dispensarului din Corocăiești.
”Sperăm să prindem finanțare la toate proiectele pe care le avem. În rest, facem foame la Primăria Verești”, mai spune primarul Dănuț Gavriliuc.
