1.Recoltarea plantelor
– Recoltarea presupune o bună cunoaștere a plantelor medicinale, pentru a evita confuziile între diferite plante care, deși mult asemănătoare, pot avea efecte nedorite. Recoltarea trebuie să se facă în locuri nepoluate, în momentul optim de dezvoltare a plantei, când aceasta are cea mai mare concentrație în principii active. Experiența arată că cele mai bune rezultate se obțin cu plante proaspăt culese. Momentul optim de recoltare diferă pentru diferitele organe ale plantei:
– florile – în timpul înfloririi;
– frunzele – înainte și în timpul înfloririi;
– rădăcinile – primăvara devreme sau toamna târziu;
– scoarța – numai primăvara când începe circulație sevei;
– fructele – când sunt suficient coapte;
– semințele – după coacerea fructelor;
– mugurii – primăvara, înainte de desfacerea lor.
2. Uscarea
– Pentru a putea fi păstrate timp îndelungat, plantele sau organele plantelor care au fost recoltate trebuie să fie bine uscate. Prin uscare, plantele nu trebuie să-și piardă culoarea și mirosul lor natural.
– Plantele recoltate se întind în strat subțire, pe pânză sau hârtie albă, pe foi de cort sau grătare de nuiele și se usucă cât mai repede posibil la umbră sau în încăperi calde, ventilate (40 grade). La soare se pot expune pentru uscare flori albe, rădăcini, scoarța. La umbra se vor usca flori colorate, frunze, muguri. Fructele se usucă de obicei rapid la temperaturi ridicate (ex. cuptor etc.).
– Pentru depozitare, se folosesc doar ambalajele din hârtie sau pânză. Se apreciază că valabilitatea plantelor o dată uscate este de aproximativ 1-2 ani, după care acestea își pierd din proprietățile curative.
3.Modalități de preparare
– Utilizarea plantelor medicinale în terapie se bazează pe principiile active pe care le conțin, principii care se obțin din plante, utilizându-se dizolvanți ca : apa, alcoolul, vinul, uleiul etc. Infuzia, decoctul și maceratul sunt soluții extractive apoase.
– Infuzia constă în păstrarea plantei în contact cu apa clocotită , de obicei timp de 2-3 minute, după care se strecoară. De obicei, proporția este de o linguriță la 250 ml apă clocotită. Se utilizează în general pentru flori și frunze.
– Decoctul se prepară din materia vegetală mărunțită (de obicei o linguriță), la care se adaugă apă (250 ml) și se fierbe 5-30 de minute. Decoctul se strecoară fierbinte și se completează cu apă fierbinte, în cantitatea necesară, corespunzătoare pierderilor prin evaporare. Această metodă este folosită în general pentru obținerea principiilor active din părțile plantelor care au un țesut lemnos (rădăcini, scoarță).
– Sucul proaspăt obținut din plante se utilizează intern sub formă de picături sau extern, pentru fricțiuni.
– Maceratul constă în păstrarea plantei mărunțite, în contact cu apă rece, 1-12 ore. Se utilizează în cazul plantelor la care extracția principiilor active necesită timp mai lung: vâsc, nalbă, in. Maceratul se prepară la temperatura camerei. Ceaiul obținut prin extracție apoasă se prepară pentru o singură zi. Se bea neîndulcit sau îndulcit cu miere de albine.
– Cataplasma (obojeală sau prișniță) este un preparat păstos, obținut din plantă mărunțită, înmuiată în apă, alcool sau la abur, care se pune între două bucăți de tifon sau pânză, după care se aplică pe regiunea afectată, iar apoi se înfășoară cu o haină călduroasă.
– Tinctura este o soluție extractivă, alcoolică ce se prepară la temperatura camerei. Se utilizează alcoolul etilic de 40-700C. Proporția folosită este de obicei de 20% (20 g plantă la 100ml alcool). Planta mărunțită se pune într-o sticla și se adaugă alcoolul. Se agită zilnic, 10-14 zile, după care se strecoară și se păstrează în sticle de culoare închisă, bine etanșate. Se utilizează sub forma de picături, diluate în ceai sau apă.
– Vinul medicinal se obține din plantă bine mărunțită, macerată în vin. De obicei la 1 l de vin se adaugă 50-60g plantă, care se macerează 10-14 zile, după care se strecoară și păstrează în sticle bine închise. Se utilizează ca stomahic, administrându-se cu 1/2-1 oră înainte de masă. Se recomandă a nu se folosi de către persoanele care suferă de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arterială, afecțiuni hepatice.
– Oțeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor în oțet de vin, in proporție 50-100g plante mărunțite la 1 l oțet. Se lasă la macerat 10-14 zile, după care se strecoară. Este utilizat pentru fricțiuni.
– Uleiurile medicinale se obțin din plantele bine mărunțite, macerate în ulei comestibil, timp de 3-6 săptămâni.
– Inhalația se prepară, utilizându-se plante medicinale bogate în uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun în vase smălțuite, de porțelan sau de Jena după care se adaugă apă clocotită. Vaporii care se degajă sunt bogați în uleiuri volatile, acționând eficient în afecțiuni ale căilor respiratorii superioare.
– Gargarismele. Se utilizează infuzia sau decoctul de plante sub formă de gargară, în amigdalite, afte, abcese dentare.
– Băile fitoterapeutice utilizează plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate fi generală sau locală. Pentru baia generală se folosesc 200g plante care se lasă la macerat 12 ore în 5l apă rece. Apoi, se încălzește, se strecoară și se adaugă la apă de baie. Pentru a ușura calcularea cantității de plantă necesară preparării diverselor forme farmaceutice, redăm mai jos echivalența aproximativă în grame, la o linguriță din diferite părți ale plantei mărunțite și, respectiv, la un vârf de cuțit de pulbere din plantă.
O liguriță plină:
(frunze) = 2-3 g
(flori) = 3-4 g
(semințe) = 8-10 g
(rădăcină și rizomi) = 5-7 g
(scoarță) = 6-7 g
(fructe) = 5-6 g
(părți aeriene) = 4-5 g
(mătase de porumb)= 1 g
Un vârf de cuțit de pulbere din diferite părți ale plantei = 1 g.
Sursa www.sanatate.constantaonline.ro
Îndrumări privind modul de recoltare, uscare și utilizare a plantelor medicinale
