Indiferența la vot

Indiferența populației în fața urnelor de votare seamănă, într-o privință, cu credibilitatea instituțiilor de presă; în sensul că se câștigă greu, pas cu pas, centimetru cu centimetru. Iar pentru a nu-ți exercita dreptul constituțional la vot, mereu apar motive noi.
Știu oameni serioși care au votat ultima oară cu alianța PNL-PD, tocmai fiindcă nu-l suportau pe peremistul Mișu Lupoi. Ca acum, senatorul Lupoi să fie membru cu drepturi depline în PNL, unde s-a strecurat între timp, la căldurice.
Știu oameni serioși care au votat ultima oară cu alianța PNL-PD, tocmai fiindcă nu suportau personaje din PSD alde Traian Dobre. Ca acum, deputatul Traian Dobre să fie membru cu drepturi depline în PNL, unde s-a strecurat între timp, la căldurice.
Știu oameni serioși care au votat ultima oară cu alianța PNL-PD, tocmai fiindcă nu-i mai puteau înghiți cabotinismul năsos al actorului PSD-ist Mălăimare. Ca acum, deputatul Mihai Mălaimare să fie membru cu drepturi depline în PNL; care, după cum se observă, are în politica românească mai mult rol de stațiune balneoclimaterică, decât de partid.
Astfel încât, pe bună dreptate, oamenii serioși aduși în discuție se întreabă: noi cu cine am votat, de fapt? Cu ăștia, ori cu ceilalți? Cu PNL, sau cu PSD? Cu PD, sau cu PSD?
Mi-ar plăcea ca aceeași indiferență a votanților să se transmită și clasei politice. Nimeni să nu vrea, la un moment dat, să mai candideze pentru tot tacâmul de alegeri, astfel încât partidele să fie nevoite să dea anunț la ziar ca să-și umple, măcar cât de cât, listele electorale. „Partid serios, curat și manierat, caută candidați pentru listele europene. Dați-ne un bip, că vă sunăm noi.”