Nu, nu e vorba nici despre sfârșitul lumii, nici de vreo prevestire din aceeași gamă de evenimente catastrofale, ci este doar constatarea că a mai rămas o singură etapă din așa-numitul sezon regulat, după care purcedem la alt tip de panaramă (de fapt, două!) constând din turneele în care primele 6 se luptă pentru ipoteticele țepe pe care să le dea prea mărinimoasei UEFA, în timp ce alealalte 8 își dispută evitarea condamnării la divizia B ori accederea în barajul pentru salvarea în ceasul… al 25-lea! La spartul primului târg, după 26 de etape de mimare a ceea ce la alții e chiar fotbal, constatăm că s-au produs niscai mutații față de ceea ce se prevedea la deschiderea tărășeniei, cele mai surprinzătoare dintre acestea fiind considerate absența lui Dinamo dintre alese, dar și prezența acolo, în poreclita „elită” a echipei din județul vecin și oarecum prieten, Botoșani. Acest fapt, dincolo de a ne stârni în mod firesc invidia, trebuie remarcat și apreciat cum se cuvine, Botoșaniul căpătând deja ceva vechime în prima ligă și practicând, cel puțin în această ediție, un fotbal spectaculos și dinamic. Culmea e că schimbarea în bine s-a produs chiar și fără cel considerat cel mai bun om din lot, Golofca, vândut spre a face tușă și la Cluj, așa cum mai pățise și la FCSB. Ajunși aici, la echipa cu cele mai mari pretenții perfect nejustificate, nu se poate să nu fi remarcat și dv că jocul acesteia s-a degradat progresiv, în ultima vreme cei aflați în teren părând că se văd între ei, la fiecare meci, pentru prima dată în viață și că mingea le este un obiect în totalitate nu doar necunoscut, ci chiar ostil. Cred că a venit vremea ca Gigi Becali să ia serios în calcul retragerea definitivă, adică să lase dracului fotbalul, pe care e clar că nu-l pricepe, și să plece naibii în transhumanță, că acușica dă colțul ierbii! Grav e însă faptul că unii din cei care acum par complet rătăciți pe gazoanele patriei, peste o lună jum’ate ar trebui să fie prezenți sub tricolor, în Islanda. Mă ia cu frisoane numai la gândul ăsta.