„Mă întreb uneori dacă aurul de sub noi, care ne-a învrăjbit, ne aduce fericire sau ne distruge sufletele”, spune un bărbat trecut de 60 de ani, de la Roșia Montană. La Câmpeni, tot în Alba, alt pensionar crede că oamenii din Roșia s-au vândut pentru câțiva arginți, lăsând Apusenii pradă poluării.
„Aurul de la Gold ne-a învrăjbit”
25 octombrie 2013. Un bărbat trecut de 60 de ani, îmbrăcat cu cămașă și sacou, parcă în contrast cu mulțimea pestriță din jur, așteaptă sosirea Comisiei parlamentare care va trebui să decidă soarta locuitorilor din Roșia Montană. Stă retras și privește spre oamenii care s-au adunat cu mic cu mare să îi aștepte pe domnii din Parlament.
Se întreabă dacă localnicii din Roșia Montană au fost blestemați sau binecuvântați, dacă aurul de sub ei le aduce fericire sau le distruge sufletele.
„Mă întreb uneori dacă noi, la Roșia Montană, suntem blestemați sau binecuvântați, dacă aurul de sub noi ne aduce fericire sau ne distruge sufletele. Metalul ăsta galben și strălucitor îți ia ochii, îți cumpără sufletul și ajungi să fii sclavul lui fără să vrei. Frate se ceartă cu frate, vecin cu vecin, iar în final ajungi să nu te bucuri de el. Și minerii pe vremuri găseau aur cu sapa și șaitrocul, se bucurau, iar apoi erau blestemați să piardă totul la cazinou sau pe băutură”, spune bărbatul.
Evită să spună cum îl cheamă. Întinde, însă, mâna spre câteva persoane din spatele mulțimii – câțiva bărbați care păreau, ca și el, rupți de întreaga agitație din comună.
„Vezi tinere, aceia au fost mineri. Sunt oameni care îți pot spune cât de greu și-au câștigat pâinea. Nu e ușor să lucrezi ca miner, să intri în subteran și să te gândești că poate nu mai ieși. Dar nu mai e minerit”, spune bărbatul cu tristețe.
Întrebat dacă susține sau nu proiectul minier, răspunde că îi este indiferent, pentru că „aurul rămâne ochiul dracului” și nimeni nu se va putea bucura de el.
El spune că localnicii din Roșia vor începerea proiectului minier pentru că sunt legați de locurile lor de muncă sau ale rudelor și pentru că speră să câștige bani.
„Din cauza banilor de la Gold mulți roșieni au fost învrăjbiți. S-au certat frate cu frate, vecin cu vecin, chiar și soți din cauza banilor de la Gold. Unii nu vorbesc cu alții pentru că nu au vândut la același preț proprietățile. Îți spun eu că aurul e ochiul sau banul dracului și îți cumpără sufletul”, mai spune bărbatul.
Începe agitația și parcă la un semnal toată mulțimea strigă tot mai puternic „Vrem să muncim, nu să cerșim” și „Vrem minerit”. Este semnalul că parlamentarii din comisia specială pentru proiectul minier de la Roșia Montană au ajuns în zonă. Îmbrăcați în echipament de protecție și cu caschete de miner, parlamentarii se pregătesc să coboare în subteran în Galeria Cătălina – Monulești.
Bărbatul se declară convins că parlamentarii care sunt la Roșia Montană „vor pleca așa cum au venit”, iar localnicii rămân „tot acolo, cu problemele și greutățile pe care le au”.
„Vreau ca și copiii mei să poată să-și câștige o pită din minerit”
Un localnic din mulțimea care strigă povestește că a lucrat 34 de ani în mină, în zona Roșia Montană și că vrea ca și copiii lui să poată face la fel.
„Am 34 de ani lucrați în minerit, în subteran, din ’68 până în 2002. Vreau ca și copiii mei să poată să-și câștige o pită din minerit. Sunt om bătrân, nu pot să țin și copiii și familiile lor din pensia mea”, spune fostul miner și lasă să i se vadă dantura cu doi dinți galbeni.
Întrebat dacă sunt de aur, zâmbește ștrengărește: „Nu e, domnu’. Noi suntem oameni săraci, suntem oameni care am trăit greu și ne-am câștigat traiul din minerit. Eu am venit să îi rog pe oamenii ăștia mari să dea drumul la baie (denumire regională a minei de aur n.r.), să aibă unde să lucreze și copiii mei”, a mai spus bărbatul, care are pe cap o căciulă cu însemnele „Gold Corporation”.
Printre cei care strigă lozinci pro-minerit se află și Maria Bartoc, de 55 de ani. Are doi copii, iar soțul său este pensionar, după ce a lucrat 28 de ani în subteran. Ea spune că singura sursă de venit a localnicilor din Roșia Montană este mineritul.
„Numai din minerit se poate trăi aici. Soțul meu miner o fost, socrul meu miner o fost, aici numai minerit s-o făcut. Nu este altă sursă de câștig, cum ne spun alții. Noi din minerit ne-am crescut copiii, din minerit am trăit și din minerit îmi țin copiii. Soțul meu are pensie din miner și de cinci ani lucrez și eu ca femeie de serviciu la companie”, povestește femeia.
Ea mai spune că s-a săturat de „cei care bat în butoaie” la protestele din București și îi poftește la Roșia Montană să vadă cât de greu se trăiește: „Îi poftesc pe toți la mine acasă să vadă cum trăim. Să vadă mâinile soțului meu. Șapte luni de zile pe an e iarnă și ne trebuie două mașini de lemne pentru că aici ne calcă de frig. Să se gândească bine pentru că aici suntem bătuți de soartă. Dacă acest proiect nu începe, suntem vai de noi și de familiile noastre”.
„Noi să stăm aici pe un munte de aur și să cerșim de foame?”
În mulțime se află și Călin Constantin David, unul din angajații RMGC care în 11 septembrie s-au blocat în galeria Cătălina-Monulești. Bărbatul este căsătorit și are două fetițe.
„Dacă se dă drumul la proiect, nu numai noi avem de câștigat, cei din Roșia Montană. O să fie toate zonele învecinate în primul rând, apoi județul și după aia țara. Dacă e să fie rău, atunci o să fie rău pentru toți. În primul rând pentru noi de aicea din zonă, care suntem condamnați la moarte prin înfometare. Noi, dacă intrăm acum în șomaj, avem opt luni șomaj, după aceea ce o să facem? Și nu poți face altceva într-o zonă în care de 2.000 de ani s-a făcut minerit. Cine spune că se face altceva aici este un om care nu judecă, nu are toată mintea”, spune Călin David.
Bărbatul, care nu își poate imagina să lucreze într-un alt domeniu, spune că nu îi înțelege pe cei care sunt împotriva proiectului minier: „Cei care sunt împotriva mineritului sunt oameni cărora pe cartea de muncă nu le scrie culegător de fructe de pădure sau ciuperci, ci E.M. Roșia Montană sau E.M. Roșia Poieni. Au pensii din minerit, nu din agricultură. Cei din Piața Universității unde au fost în 2006 când s-a închis mineritul și am rămas de izbeliște aici? Dacă nu facem minerit ce să facem? Să plecăm în Occident, în țări străine? (…) Noi să stăm aici pe un munte de aur și să cerșim de foame? Eu sunt născut în Roșia Montană, aici am crescut, aici vreau să muncesc, aici vreau să trăiesc și aici vreau să mor. Nu vreau să merg în altă parte, aici vreau să rămân”.
Un alt bărbat, Claudiu Păun, de 46 de ani, lucrează și el la compania minieră de aproape 16 ani.
El spune că dacă nu va fi aprobat proiectul minier „va fi vai de lume”.
„Noi susținem acest proiect pentru locurile de muncă. De când se știe în această zonă din cauza condițiilor climatice nu s-a făcut decât minerit. Avem nouă luni de iarnă, de acum și până în mai noi facem focul în sobă. Cum să îți crești copiii aici din cules de fructe de pădure? Câte fructe poți culege în câteva luni? Apoi ce faci iarna? Eu îi întreb pe domnii parlamentari: în momentul în care mina de stat a fost închisă ni s-au promis locuri de muncă, a venit un investitor care vrea să facă locuri de muncă și noi ce facem, îi dăm cu piciorul?”, spune Păun.
„Avem un tezaur și îl vindem pe nimic”
Parlamentarii ies din subteran, mulțimea își revine din amorțeală și scandează din nou, cerând aprobarea proiectului. După discuții în Roșia Montană cu autoritățile locale și cu susținătorii proiectului și după ce principalul ONG care luptă împotriva acestui proiect, Alburnus Maior Roșia Montană, a refuzat dialogul, parlamentarii au decis să meargă la Câmpeni, unde câteva sute de oameni protestau față de proiectul minier. Aici, mai mulți reprezentanți ai societății civile au înființat o fundație, „Pro Munții Apuseni”, care este împotriva proiectului minier.
Liderii opozanților, oameni de afaceri din zonă, reprezentanți ai crescătorilor de animale sau ai fermierilor, un notar public, un avocat, profesori, medici și un preot, i-au primit pe parlamentarii din comisia specială într-un restaurant din Câmpeni, în timp ce la poarta localului s-au adunat aproape o mie de oameni, opozanți și ai proiectului minier.
Oamenii de afaceri din turism sau din industria mobilei susțin că proiectul le va aduce falimentul deoarece nimeni nu va mai cumpăra dintr-o zonă poluată cu cianuri.
Gheorghe Pașca, unul dintre opozanți, este avocat și fost primar în comuna Albac din Munții Apuseni.
„Avem un tezaur și îl vindem pe nimic, în loc ca acest tezaur să stea în Banca Națională a României. Eu vreau să se deschidă exploatările miniere și de aur și de cupru și de cărbuni, dar pe proceduri clasice sau nepoluante. Vreau să vorbesc de un Apuseni la viitor, nu de un Apuseni la trecut. Ce mineri sunt la Roșia Montană acum? Se face minerit la Roșia Montană sau sunt scoși să dea bine pe sticlă și să facă poze? Pe cine vrem să mințim sau să manipulăm?”, a întrebat Pașca.
„Aici se discută soarta moților”
Preotul ortodox din Câmpeni, Cristian Motora, spune că dacă va începe exploatarea de la Roșia Montană va fi primul care va pleca din zonă pentru a-și proteja familia de poluare.
„Eu sunt păstor de suflete în Câmpeni. Cunosc voința oamenilor. Aici se discută soarta moților. Cu toții cunoașteți istoria și știți prin câte au trecut. Vă spun cu mâna pe inimă că în momentul în care se decide să se dea drumul la exploatare sunt primul care îmi iau soția și cele trei fete și părăsesc țara asta pe care o iubesc din tot sufletul”, afirmă preotul.
Discuțiile continuă între parlamentari și opozanți, sunt aduse argumente împotriva proiectului minier, aleșii sunt criticați de opozanți pentru că ar vrea să aprobe acest proiect minier, în timp ce afară mulțimea este tot mai agitată și tot mai greu de stăpânit de către jandarmi. Ziariștii sunt priviți cu reticență și acuzați că sunt „vânduți”.
„Această firmă ne duce cu zăhărelul și vrea să ne păcălească. Moții ca și brazii nu se înclină”
Traian Gligor, un pensionar din Câmpeni, a lucrat aproape 35 de ani ca inginer constructor. El spune că știe ce înseamnă mineritul și poluarea pe care ar lăsa-o în urmă folosirea cianurii în procesul de extragere a aurului.
„Am venit la acest protest pentru a spune că nu vreau cianură în zona în care vor crește nepoții mei. Această firmă ne duce cu zăhărelul și vrea să ne păcălească. Ce facem după ce se termină exploatarea, rămânem și cu aurul luat și cu Apusenii noștri distruși de poluare?”, întreabă pensionarul.
El este de părere că și la Câmpeni se trăiește greu, dar oamenii din Roșia Montană au fost cumpărați și s-au vândut pentru câțiva arginți fără să se gândească la viitorul lor și al copiilor lor.
„Să nu uităm că mai devreme sau mai târziu trebuie să dăm socoteală în fața celor care vin după noi”, afirmă Traian Gligor.
Despre parlamentarii care au mers în vizită, pensionarul crede că „s-au vândut”, dar au mers în Alba să „ducă oamenii cu zăhărelul”, pentru ca apoi să voteze cum au decis deja.
„Au venit, ne mint și acolo votează tot cum au știut de la început. Dar trebuie să știe că noi i-am avut strămoși pe Horea și Iancu, iar moții, ca și brazii, nu se înclină”, consideră Traian Gligor.
„Vom lupta ca și Avram Iancu și Horea”
Jandarmii formează cu greu un culoar de trecere printre protestatari pentru a putea pleca microbuzul plin cu parlamentari.
„Presa este vândută”, „politicienii au fost cumpărați”, „Vom lupta ca și Avram Iancu și Horea” – spun opozanții în urma lor. După o altă oră de scandări și discursuri, protestatarii se împrăștie, iar pe stradă se așterne liniștea.
Dan LUNGU
