În așteptarea Nașterii Domnului

Se apropie cu pași repezi Crăciunul, sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. În fiecare casă de creștin au început să se asculte colinde. Se spune despre colindat că este una dintre cele mai răspândite tradiții ale românilor. Colindatul presupune un întreg ritual compus din texte, colinde, formule magice, dansuri și gesturi. Textele colindelor transmit urări de sănătate, bogăție și împlinirea dorințelor în anul ce urmează. Colindatul începe din noaptea de 24 spre 25 decembrie.
Colindătorii pornesc de seara și până diz de dimineață din casă în casă. Prima din șirul lung de colinde este colinda de „Bună dimineața”. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi, biscuiți sau prăjituri de post, făcute în casă. Această tradiție o găsim și la oraș, unde colindătorii sunt răsplătiți cu bani.
Bătrânii spun despre cei care nu deschid ușa colindătorilor că le va merge rău tot anul ce vine. În anumite regiuni ale țării, cete de copiii pornesc la colindat și cu alte colinde în afară de “Bună dimineața”. Astfel, casele oamenilor răsună de refrenuri precum: „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Ziurel de ziua”, ori „Valerim” și „Veler Doamne”. Tradiția colindelor continuă cu Steaua. De la Crăciun și până de Sfântul Ion, adică de Bobotează, copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine. Obiceiul amintește de steaua care a vestit nașterea lui Iisus și i-a călăuzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanță Calvină și multe din ele, chiar din tradițiile locale.
După colindul cu Steaua, urmează colindul cu Plugușorul. Începând cu Ignatul și terminând cu zilele Crăciunului, în unele zone ale țării numai în ziua de Sfântul Vasile se obișnuiește să meargă cu Capra. Dacă la alte colinde pot participa și fete, acesta este un ritual la care au voie să participe doar băieții. În ritual băieții își acoperă fața cu măști, iar textele sunt mai mult strigate. Jocul „caprei” la origine a fost un ceremonial grav, presărat cu elemente de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor – invocat și evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul „caprei”. Pe lângă colindele tradiționale, mai există în anumite zone așa numitele colinde ale Domnului, printre care amintim: Vestirea Păstorilor, Tăierea Pruncilor, În drum spre Vitleim, Nașterea Domnului, Pornirea Magilor după stea; colinde ale sfinților (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion) și colinde ale omului (colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat și milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescar, colind de viteaz, de familie). Păstrate și transmise din generație în generație, colindele nu sunt atribuite unui creator anume, sunt producții populare. În ceea ce privește colindele lumești, acestea sunt adaptate de colindători în funcție de zona din care se trag.