Hotărârile judecătorești definitive pot fi revizuite cu privire la latura penală, cât și cea civilă, numai dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Articolul 393 din Codul penal stabilește că hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii dacă „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” sau dacă un martor, expert sau interpret se face vinovat de mărturie mincinoasă, dacă un document din dosar a fost declarat fals sau dacă un judecător sau un procuror a comis o infracțiune precum și dacă două sau mai multe hotârâri judecătorești definitive nu se pot concilia”.
Revizuirea unei hotărâri judecătorești defintive poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale, soțul și rudele apropiate ale condamnatului chiar și după moartea acestuia.
De asemenea, legea prevede că revizuirea în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an.
Instanța de judecată, după ce admite cererea în principiu, poate verifica toate probele și chiar poate să administreze probe noi și poate suspenda executarea hotărârii în revizuire.
În cazul dosarului FNA, termenul legal de un an de la redactarea motivării nu s-a scurs, astfel că se poate cere revizuirea dosarului în cazul în care sunt date noi sau împrejurări despre care judecătorii nu au avut cunoștință atunci când au soluționat procesul.
De asemenea, în cazul FNI, chiar dacă sentința a fost pronunțată în iunie 2009, hotărârea nu a fost redactată și comunicată, astfel că părțile care pot cere revizuirea, se încadrează în limita prevăzută de lege.
În procesul privind prăbușirea FNI statul a plătit câte 700.000 de lei pentru fiecare termen de judecată, procesul durând zece ani.
În 4 iunie 2009, instanța supremă a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la zece ani de închisoare, pe Gavril Bătrân, Mircea Costescu, Mircea Ianculescu și Ioan Diță la câte trei ani și șase luni de închisoare cu suspendare.
Ceilalți inculpați din dosarul prăbușirii FNI au rămas cu pedepsele dispuse prin decizia din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București. Nicolae Popa a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru înșelăciune și delapidare, infracțiunea de fals fiindu-i prescrisă.
Cea care a cerut insistent audierea, în instanță, a lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost Ioana Maria Vlas, susținând că omul de afaceri a fost scos de sub urmărire penală în rechizitoriul întocmit de Ministerul Public, deși ar fi fost beneficiarul unor sume importante din fondul de investiții. Vlas a mai susținut că Vântu ar trebui să aibă cel puțin calitatea de instigator sau de complice.
În 17 august 2010, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) anunța că cere Guvernului să aprobe amânarea cu trei ani a plăților restante pentru FNI, pentru a putea permite deblocarea conturilor instituției.
În acest dosar au fost aproape 126.000 de părți vătămate.
În celălalt dosar gigant, privind prăbușirea Foncului Național de Acumulare (FNA), instanța a dat sentința definitivă, în 28 iunie 2010. Ioana Maria Vlas a mai primit o condamnare la opt ani de închisoare pentru înșelăciune și Nicolae Popa la 12 ani de detenție pentru complicitate la înșelăciune.
Ioana Maria Vlas este singura persoană încarcerată din aceste dosare, la Penitenciarul Târgșor.
Inițial, în dosarul FNA au mai fost trimiși în judecată Sorin Ovidiu Vântu și Liviu Istrate. Vîntu fusese acuzat de instigare și participație la abuz în serviciu în formă calificată. În iulie 2004, Tribunalul București a decis ca faptele lui Sorin Ovidiu Vântu în dosarul FNA să fie reanalizate și completate de procurori, iar Ioana Maria Vlas să fie judecată în continuare. Această soluție a trezit suspiciuni cu privire la legalitate, însă Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a sesizat și, deși Parchetul a făcut recurs, procurorul și-a retras contestația în ședința de judecată, iar Vîntu a scăpat de acest dosar.
FNA a fost lansat, în 11 ianuarie 1999, de societatea financiară SOV Invest (administratorul Fondului Național de Invetiții) și și-a întrerupt activitatea în luna mai 2000, în urma prăbușirii FNI.
Sorin Ovidiu Vîntu a ajuns la începutul anului 2010, fără niciun proces pe rol. El l-a dat însă în judecată pe Traian Băsescu căruia îi cerea daune de un milion de euro pentru acuzațiile pe care șeful statului i le-a adus în emisiunea „Nașul” din 16 iunie 2009, conformă cărora a dat „un tun” pe ultima sută de metri a guvernării Tăriceanu, cu o rambursare ilegală de TVA, în valoare de aproximativ 60 de milioane de euro, pe care i-a dus în Cipru și pe care i-a „băgat” în trustul de presă pe care îl deține.
Asociațiile păgubiților invocă eventuale cereri de revizuire a hotărârilor judecătorești date în procesele FNI și FNA, după ce Nicolae Popa, fostul președinte al Gelsor, a fost prins de Interpol în Indonezia, unde se ascundea de mai mulți ani pentru a nu-și ispăși pedeapsa de 15 ani de detenție.
Prinderea lui Popa a determinat, joi, arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîîntu, a unui aghiotant al său, Alexandru Stoian, și a omuluid e afaceri moldovean, Octavian Țurcan, implicați în viramente bancare către fostul președinte al Gelsor, zădărnicind astfel executarea pedepsei de către condamnat, potrivit procurorilor.
