Etnicii germani din Bucovina au suferit o adevărată dramă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, iar mulți dintre ei au regretat decizia de a se întoarce în „patria-mamă” răspunzând astfel propagandei naziste a lui Adolf Hitler. Aflată în plină ascensiune militară și economică, Germania părea un El Dorado pentru germanii din lume. Atracția a fost mărită de faptul că Adolf Hitler a anunțat în mod oficial în octombrie 1939 că urmărește repatrierea minorităților germane din sud-estul Europei și stabilirea lor în Reich în cadrul programului „Heim ins Reich” (Acasă în Reich).
La acea dată, în România se aflau 740.000 de etnici germani. Cu această cifră, România era înainte de război a patra țară europeană cu etnici germani. Dintre aceștia, 75.500 (8,9% din totalul populației provinciei) locuiau în Bucovina.
Primii plecați au fost etnicii germani din nordul Bucovinei
Lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja, de la catedra de istorie a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, a explicat modul în care s-a derulat repatrierea etnicilor germani. Primii care au intrat în acest malaxor au fost cei care locuiau în Bucovina de Nord.
„Primii germani bucovineni care au avut posibilitatea să emigreze în Reich au fost cei din nordul provinciei, cedat către URSS în iunie 1940. În urma aplicării tratatului germano-sovietic din 5 septembrie 1940, peste 40.000 de germani din nordul Bucovinei aveau posibilitatea să se repatrieze în mod voluntar în baza unei cereri adresate «Volksdeutsche Mittelstelle» (Oficiul Central pentru Germanitate), o comisie însărcinată cu acest lucru. Astfel, între septembrie și octombrie 1940, din Nordul Bucovinei au plecat spre Germania 43.641 de persoane. Pe loc au rămas doar 3.446 de persoane. Bunurile acestor persoane au fost plătite de statul român după ce nordul Bucovinei a fost reocupat de armata română în vara anului 1941”, a explicat lectorul universitar Radu Florian Bruja.
Oferta Reich-ului, îmbrățișată și de etnicii germani din sudul Bucovinei
Nici etnicii germani din sudul Bucovinei nu au rămas insensibili la promisiunile propagandei naziste. Ei au răspuns pozitiv la apelul lui Hitler de a se repatria în Germania.
„Ca și cei din nord, în fapt, ei erau așezați în teritoriile cucerite de Germania din vestul Poloniei. În octombrie 1940, Germania și România au semnat un acord cu privire la repatrierea populației de origine germană din sudul Bucovinei. De realizarea operațiunilor de repatriere propriu-zisă se ocupau niște împuterniciți speciali din partea guvernelor german și român. Delegații germani s-au stabilit la Gura Humorului și Rădăuți și au avut comisari care s-au deplasat în Gura Putnei, Ițcani, Vama, Iacobeni, Voivodeasa, Suceava, Păltinoasa, Câmpulung, Cârlibaba, Siret, Solca, Ilișești, Stulpicani, Pojorâta și Vatra Dornei. Ei erau cei care stabileau listele cu numele, domiciliul și originea etnică a germanilor, putând să părăsească țara și români din familii mixte”, a menționat cadrul universitar sucevean.
Repatrierea s-a făcut în două etape: între 1 noiembrie – 15 decembrie 1940 și 20 mai – 20 iulie 1941. Între 52.000 și 55.000 de etnici germani a fost estimat numărul celor care au părăsit sudul Bucovinei. Numărul total al repatriaților depășește cu 20.000 totalul germanilor recenzați în 1930, ceea ce dovedește că și români sau alți minoritari, în special ucraineni, din familii mixte au putut pleca. Numai din Suceava au plecat peste 1.500 de persoane, rămânând doar 709 etnici germani. După acest exod au rămas în sudul Bucovinei 3.743 de etnici germani și 5.547 în întreaga provincie.
Plecarea spre „patria-mamă” s-a făcut cu trenul
Cu ajutorul trenurilor puse la dispoziție de statul german a început operațiunea de repatriere, punctul de plecare fiind stațiile Gura Humorului și Rădăuți.
„Punctul terminus îl reprezentau regiunile Warthegau din vestul Poloniei, Danzig în Prusia de Vest, Styria de Jos din Slovenia și ceva mai puțin în regiunea Lublin din estul Poloniei. Cum toate aceste teritorii fuseseră ocupate de armata germană, ei trebuiau să modifice configurația etnică a acestor regiuni. Cum la finalul războiului Germania a fost învinsă, pentru etnicii germani bucovineni începea un al doilea exil”, a menționat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.
„Frumoasa amintire” a conviețuirii germanilor cu românii
Bunurile imobile ale etnicilor germani plecați au fost inventariate de Subsecretariatul de Stat al Colonizării și Populației Evacuate împreună cu „Volksdeutsche Mittelstelle” și sumele echivalente trebuiau plătite de statul român după 12 luni de la semnarea acordului. La nivel național germanii repatriați au lăsat în România bunuri evaluate la 2.691.038.891 de lei, constând în terenuri agricole, case, mori, instalații industriale, utilaje și mașini, păduri etc. În unele cazuri, cum s-a întâmplat la Ilișești, germanii au donat localnicilor biserica, școala și Casa Națională pe motivul că au conviețuit foarte bine cu românii, lăsându-le astfel o „frumoasă amintire”.
„Repatrierea etnicilor germani a dus la apariția unor dezechilibre în viața economică a Bucovinei, cei plecați fiind meșteșugari pricepuți și muncitori industriali care nu puteau fi înlocuiți rapid. La numai un an de la plecare, unii germani repatriați și-au exprimat regretul și dorința de a se întoarce. Ei au fost dezamăgiți de ceea ce au găsit în Reich și au încercat să se întoarcă în Bucovina. Desfășurarea nefavorabilă a operațiunilor militare a dus la încorporarea germanilor între 17 și 55 de ani în Wehrmacht, Waffen SS și organizația Todt. În 1943 a existat un proiect prin care să i se ofere lui Hitler cu prilejul zilei de naștere o armată de 100.000 de soldați proveniți din afara Reich-ului. Între aceștia erau și germanii bucovineni. Mulți aveau să-și piardă viața în război. De aceea ideea revenirii în România era tentantă. Mai ales cei din familiile mixte au cerut să reprimească cetățenia română, peste 4.000 de persoane revenind în Bucovina. Cei mai mulți dintre aceștia au venit clandestin în țară. Ei și-au pierdut și cetățenia română și bunurile avute de generații, care au intrat în patrimoniul statului român. Pentru germanii care locuiseră de generații în Bucovina și aveau un nivel de viață mulțumitor, patria adoptivă le-a oferit un adevărat șoc, nefiind atașați nici mental, nici material de noua casă”, a arătat Radu Florian Bruja.
După 23 august 1944 etnicii germani au intrat în vizorul noilor autorități dominate de sovietici. Începea calvarul depărtărilor în URSS.
„Putem aprecia că germanii bucovineni, ca și cei din restul țării, s-au trezit prinși la mijloc între interesele Germaniei naziste, ale Uniunii Sovietice și ale României, devenind în mod conștient sau nu protagoniștii unor evenimente dramatice pe care nu le-au putut influența, dar care au distrus mozaicul etnic al Bucovinei”, a concluzionat Radu Florian Bruja.
„Sunt multe lagăre de acei care vor să vină îndărăt în sudul Bucovinei”
Faptul că etnicii germani din Bucovina nu au găsit în „patria-mamă” ceea ce se așteptau este concludent și dintr-o scrisoare trimisă în România. Este vorba de o scrisoare a unui german din Ilișești, trimisă în 1942 din Germania.
„De când am ajuns aci, soția și copiii au suferit și suferă foarte mult, fiindu-le dor de scumpa noastră Bucovină. Eu singur m-am convins și voim să ne înapoiem. Nu numai noi, dar și altor familii de adevărați nemți, care au primit cetățenie germană, le este dor de patria lor și vor să se întoarcă. Te rog scrie-mi dacă am primit altă cetățenie, poate o avem pe cea română? Băieții așteaptă ceasul să se reîntoarcă în țară. Sunt multe lagăre de aceicare vor să vină îndărăt în sudul Bucovinei”, sună textul scrisorii.
