Guvernul vrea să limiteze la 10.000 de euro cuantumul despăgubirilor morale pentru fiecare fost deținut politic din perioada comunistă prin modificarea Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.
„Există un proiect de ordonanță de urgență care va stabili niște limite privind despăgubirile care pot fi obținute în instanță de foștii deținuți politici. Suma de 10.000 de euro este rezonabilă și, probabil, nu e departe de practica instanțelor”, au afirmat sursele citate.
Inițiativa legislativă apare la mai puțin de o lună de când fostul lider țărănist Ion Diaconescu, nepotul lui Ion Mihalache, a anunțat că a dat în judecată statul român, în baza Legii 221/2009, și cere să fie despăgubit cu 18 milioane de euro pentru condamnările și suferințele din timpul regimului comunist.
Aceasta sumă reprezintă cea mai mare despăgubire morală solicitată în instanțele românești de un fost deținut politic din timpul regimul comunist.
Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a fost aprobată la jumătatea anului trecut, iar foștii deținuți politici pot depune solicitări de despăgubire într-o perioadă de trei ani.
Ion Diaconescu a solicitat instanței să constate caracterul politic al condamnării suferite în baza sentinței Tribunalului Militar București din 28 februarie 1948, când fostul președinte al PNȚCD a primit o pedeapsă de 15 ani de muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii. El le mai solicită magistraților să constate și caracterul politic al acțiunii prin care Securitatea i-a stabilit domiciliul obligatoriu în comuna Valea Călmățui, din Brăila, între decembrie 1962 și aprilie 1964. Pentru acest ultim episod, Ion Diaconescu solicită statului român o despăgubire de 170.000 euro.
La capitolul motive care stau la baza acțiunii îndreptate împotriva statului român, avocatul Victor Ciorbea arată că Ion Diaconescu a realizat un rezumat după primele două volume ale sale: „Temnița, Destinul Generației Noastre” și „După Temnița”, pentru a descrie mai bine situația prin care a trecut.
Ion Diaconescu descrie că, în timpul anchetei care a urmat arestării sale, pe lângă bătăile sistematice și alte torturi, una dintre cele mai crunte experiențe prin care a trecut a fost cea a înfometării, „astfel încât ajunsesem în situația de a fi compătimiți chiar și de oamenii de serviciu”.
„Doctorul care opera nu era de fapt medic, așa cum am aflat mai târziu, și niciodată nu mai făcuse vreo operație înainte de pușcarie. În condițiile acestea, cu un instrumentar primitiv, fără măsuri septice și cu o anestezie locală cu efect de scurtă durată, am fost chinuit groaznic pe masa de operație cel puțin trei ore în căutarea apendicelui, pentru care mi s-a făcut o tăietură disproporționat de mare. Am fost măcelărit într-un asemenea hal, că nu mai puteam articula nici un sunet, toți credeau că voi muri, astfel că directorul închisorii a pregătit formalitățile pentru constatarea decesului”, susține Ion Diaconescu.
