Gagauz Yeri

Pentru mulți, recentul referendum organizat de găgăuzii din Basarabia a părut surprinzător, deși se mai cunoștea o tentativă similară încă din 1906, când „Republica Autonomă Comrat” a avut o existență de… cinci zile. Revendicarea a fost insistent reiterată ori de câte ori cei 160.700 de găgăuzi au avut prilejul, chiar și la referendumul din 1989, când au votat împotriva independenței Republicii Moldova și pentru rămânerea în URSS (de notat că, în 1918, deputații găgăuzi n-au votat unirea Basarabiei cu România și, în perioada interbelică, i-au susținut fără rezerve pe legionari).
Gagauz Yeri a fost și a rămas un avanpost rus, iar pretențiile la independență – deși Snegur i-a acordat statutul de „teritoriu național autonom” – sunt pe cât de ridicole, pe atât de consistent susținute de Moscova, care le utilizează ca instrument de presiune la adresa intențiilor pro-europene ale Chișinăului. Găgăuzii, turci creștinați, s-au stabilit în sudul Basarabiei între anii 1750-1846. Unii îi consideră bulgari turcizați, alții, strămoși îndepărtați ai turcilor de azi. Statul turc îi susține cu orice prilej, inclusiv financiar.
Am urmărit la fața locului una dintre vizitele lui Demirel (de zece ori prim-ministru și al nouălea președinte al Turciei) la Chișinău. Erau chiar zilele în care se punea la cale mătrășirea imnului „Deșteaptă-te, române!”. Fapt unic în analele diplomației: la aeroport, dl Demirel a fost întâmpinat, atunci, cu „Deșteaptă-te, române!” și condus cu… „Limba noastră”!
Preocuparea Turciei pentru găgăuzii din Basarabia este exemplară; deși practică o altă religie (cea ortodoxă) sunt considerați de naționalitate turcă și tratați în consecință de țara-mamă. De fiecare dată, președintele Demirel n-a venit cu mâna goală. La prima vizită, a anunțat acordarea unui credit de 35 milioane dolari destinat dezvoltării sudului Republicii Moldova. Iar dl Demirel n-a oferit numai împrumuturi (a anunțat și alte credite), ci și bani cash. La Comrat, președintele Turciei a donat 200.000 $ pentru reparații capitale la o casă de copii. Vizitând Universitatea din Comrat, i-a înmânat rectorului un cec de 100.000 $. Tot acolo s-a inaugurat o Bibliotecă (reparațiile le-a plătit statul turc) și au fost donate nu mai puțin de 20.000 de volume (încă o paranteză: de fapt, confrații de breaslă găgăuzi scriu în limba rusă…). Cel mai important sprijin oferit de Ankara fraților găgăuzi s-a materializat prin repartizarea a 15 milioane $ destinați aprovizionării cu apă potabilă a trei orașe și șapte sate din sud. (Cum, poate, se știe, dl Demirel este hidrotehnician; în timpul celor șapte mandate deținute ca șef al guvernului, a contribuit la realizarea, pe teritoriul Turciei, a mai multor baraje și amenajări hidrotehnice.) La temelia viitorului mare stăvilar de la Comrat, președintele Turciei și cel al Republicii. Moldova au turnat, simbolic, primele lopeți de mortar. Întru respectarea întocmai a tradiției (turce), au fost înjunghiați și trei berbeci. Sacrificiul bietelor animale să fie primit, dar se pare că trebuiesc luate în calcul și alte… sacrificii: localitățile cu populație moldovenească din zonă au fost excluse din schema aprovizionării cu apă: conductele se îndreaptă numai către satele găgăuze din zonă. Turcul plătește pentru cine vrea și nu poți să-i pretinzi servicii daca nu ești cât de cât găgăuz… Barajele și restul amenajărilor urmau a fi construite de două firme turcești, fără licitație internațională și excluzându-se mâna de lucru moldovenească. Calul de dar nu se caută la dinți! Oricum, sprijinul Turciei pentru găgăuzii din Basarabia este consistent, continuu și generos – motiv pentru care atât forurile din Găgăuzia (în frunte cu bașcanul de atunci, Tabunșcic), cât și populația locală, s-au înghesuit să-i sărute mâna președintelui de la Ankara. Ori, mai știi, ăsta o fi obiceiul, moștenit încă din vremea otomanilor!
Să mai consemnăm și faptul că, în zilele vizitei, gazeta locală „Gagauz Sesi” a publicat pagini speciale dedicate lui Eminescu. Conviețuire, deci, la standarde europene! Nu de mult, Turcia a inaugurat un Centru Cultural și încă o Bibliotecă la Comrat, semn că găgăuzii nu-s uitați și pot conta pe sprijinul nației-mamă.
Cum se vede, Chișinăul este serios presat și de Moscova, și de Ankara, deși oficial nimeni nu recunoaște vreo implicare. Referendumul a fost declarat ilegal de justiția moldovenească, fiind considerat „un exercițiu fără consecințe juridice și politice”, dar a izbutit să mai tulbure atmosfera din zonă, și așa încărcată și neprielnică dialogului.
Se zice că țiganii sunt mai numeroși în Basarabia decât găgăuzii. Grupați fiind în jurul Sorocăi, nu cumva ne putem aștepta și la un referendum pentru independența rommilor (scriu cu doi de m, deși în toată presa românească s-a cuibărit, stingher, unul singur…)? Ca să-i rămână Chișinăului, cum spunea Snegur, „trei sate și-o stână”…