Fenomenul Dinamo

Nu cred cape întreg cuprinsul planetei să mai existe vreun club (nu neapărat de fotbal, ci de orice: de bridge, de pescuit, de filatelie, de astronomie etc.) a cărui existențăsă se poată cât de cât compara cu aceea a clubului de fotbal Dinamo București, o entitate sportivă al cărei statut actual constituie o enigmă fără șanse de a fi dezlegată vreodată. Întreaga existență a acestei relicve comuniste este cât se poate de tulbure și de bizară, începând cu înființarea (la ordinul comuniștilor de la Kremlin, care i-au pricopsit pe toți frații întru ideologie cu câte un club Dinamo, al Miliției populare, cu câte unul Steaua, al Armatei populare, iar în unele locuri au construit și câte o copie a Universității Lomonosov, la scară, în format mult micșorat, așa cum este Casa Scânteii de la București, actuala Casăa Presei Libere), continuând cu întreaga-i existențăși culminând cu chestiile petrecute în ultimii 4-5 ani, care sunt un amestec de circ și tragedie, de demență și grotesc, de penal și de tot soiul de combinații. În această rubrică, în ultimii mulți ani, am scris de nenumărate ori despre îmbârligăturile din structura de conducere a clubului, unde s-au perindat generali și presupuși civili (unii mai generali decât generalii!), afaceriști români și mai puțin români (aici vă rog să notați o ușoară pornire xenofobă!) escroci cu, sau fără, pârnaie cu executare, lideri ai galeriei deveniți și ei cumva acționari (v-am spus că nimeni nu poate descâlci ițele nici într-o mie de vieți!), în cele din urmă un patronat cică spaniol alcătuit din nu se știe cine și care are „la înaintare’ niște nume și ele mai degrabă fictive din moment ce nimeni n-a apărut vreodată în vreo conferință de presă,iar toate promisiunile, de la achitarea datoriilor clubului la diverse instituții și până la achitarea restanțelor salariale,s-au dovedit doar gogorițe, goange, golănii (n-am bănuit că atât de multe cuvinte care încep cu „g” se pliază atât de bine pe sfera infracțional-umoristicăde la Dinamo). Ei, și tocmai când au reînceput discuțiile despre minciunile înșirate de spaniolii care cică de fapt n-au cumpărat clubul, ci doar îl administrează, și când specialiștii zic că singura soluție rămâne tot cea de mult discutată, falimentul/insolvența, iată că Dinamo parcă a mâncat jăratec caHarap Alb și s-a pus pe jucat fotbal și pe făcut puncte, de parcă vrea să-i împlinească visul lui Borcea. Ia priviți clasamentul, să vedeți cum lui Dinamo îi mai trebuie doar o victorie ca să urce în Top 6 și să se bată în play-off pentru titlu! Fenomenul Dinamo, să recunoaștem, nu putea avea loc decât în România!