Femeile Mironosițe în imnografia Penticostarului

Duminica a 3-a după Paști este dedicată de Biserică cinstirii Sfintelor Femei Mironosițe. Ele sunt primii martori ai Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și, după cum ne spune Sinaxarul, „au văzut cele dintâi Învierea și au binevestit-o Ucenicilor”.
Conform tradiției creștine, Femeile Mironosițe sunt: Maria Magdalena, Salomea, Ioana lui Huza, Marta și Maria surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa, Suzana, la care se adaugă și alte femei al căror nume nu-l cunoaștem: „au mai fost încă și multe altele, care, după cum istorisește dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos și Ucenicilor Lui, din avutul lor” (Sinaxar Duminica Mironosițelor).
Toate aceste femei care vin „dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele” (Marcu 16, 2), la mormântul Domnului pentru a-I unge trupul cu miresme și primesc de la înger vestea Învierii lui Hristos: „intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 5-6).
Femeile Mironosițe sunt „martorii nemincinoși” ai Învierii pe care o vestesc Apostolilor: „întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți” (Luca 24, 9). Ele sunt primii vestitori ai Învierii și cele dintâi propovăduitoare ale lui Hristos înviat.
Aceste realități sunt mărturisite și de imnografia Penticostarului: „Mironosițele, de dimineață venind și la mormântul Tău cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; și auzind cuvintele îngerului, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: Că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând și dăruind lumii viață veșnică și mare milă” (Vecernia Mică, Duminica Mironosițelor).
Mironosițele se tânguiesc zicând: „cum a fost omorât Cel ce a înviat morții! Cum a fost îngropat Cel ce a prădat iadul! Ci Te scoală, Mântuitorule, ca un Însuți atotputernic, a treia zi, precum ai zis, mântuind sufletele noastre” (Alcătuirea lui Cosma Monahul).
Sinaxarul ne spune că ele, „cumpărând miruri de mult preț, au venit noaptea la mormânt, atât de frica iudeilor, cât și din pricina obiceiului, ca să-L plângă și să-L ungă cu miresme în zorii zilei și să împlinească atunci ceea ce nu se putuse face, din pricina grabei, la îngropare”.
Imnograful inspirat în textele liturgice din Duminica Mironosițelor ne spune, pe baza Sfintelor Evanghelii, că femeile, „foarte de dimineață miresme luând, au ajuns la mormântul Domnului” și găsind „lucruri la care nu se așteptau, cu îngrijorare se gândeau la răsturnarea pietrei” întrebându-se: „Unde sunt pecețile mormântului? Unde este custodia lui Pilat și paza cea strașnică?” Din aceste cuvinte din alcătuirea lui Anatolie din slujba Vecerniei Mari vedem surpriza femeilor când nu mai găsesc pe cei care păzeau mormântul, iar pecețile acestuia îndepărtate și piatra dată la o parte de la intrare.
Ele nu găsesc „trupul cel dorit de dânsele” și sunt întâmpinate de „un înger plin de strălucire” care se face „vestitor femeilor celor nedumerite, zicând către dânsele: Pentru ce căutați, cu tânguiri, pe Cel ce este viu și a dat viață neamului omenesc?” A înviat din morți „Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruindu-ne tuturor nestricăciune și viață, luminare și mare milă”.
Penticostarul ne prezintă vestirea îngerească a Învierii Domnului către Femeile Mironosițe, arătând că „tânărul a grăit către dânsele: Nu vă temeți! Cel pe Care Îl căutați a înviat; veniți de vedeți locul unde a zăcut trupul lui Iisus și degrabă mergând, vestiți Ucenicilor că Mântuitorul a înviat din mormânt” (Icos).
Slava de la Laude ne arată că „cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare le-au zis: Ce căutați pe Cel viu printre morți?” A înviat „precum a zis mai înainte! De ce nu vă aduceți aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele văzute”.
Despre cei „în haine strălucitoare” Sinaxarul ne spune că ajungând ele la mormânt „arătare neobișnuită au văzut: Doi îngeri strălucitori șezând înlăuntrul mormântului și pe altul pe piatră”.
Această afirmație o face pe baza textelor biblice din Sfintele Evanghelii: „Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Și pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus” (Ioan 20, 11-12).
Iar despre îngerul care stă deasupra pietrei mormântului ne vorbește Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (28, 2-3): „ Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”.
Sfintele Femei Mironosițe primesc vestea îngerească a Învierii Domnului și pline de credință o transmit Apostolilor, pentru care „bunele vestiri” aduse de ele le par „vorbe deșarte” și rămân „încă zăbavnici”. Doar Petru și Ioan aleargă la mormânt și văzând au slăvit minunile Domnului.
Iar în concluzie, putem mărturisi alături de imnografia Penticostarului: „Stând lângă mormânt, îngerul a grăit Mironosițelor Femei: Mirurile sunt cuvenite morților, dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii. Ci strigați: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)