O afecțiune considerată urgență chirurgicală, nediagnosticată, a dus la moartea unei femei în vârstă de 63 de ani, în Spitalul de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. Cristina Carmen Barbara a murit, în data de 4 ianuarie a.c., din cauza unei apendicite acute care a dus la peritonită, iar fiul acesteia, Vincent Tecuceanu, vrea ca medicii care au consultat-o și ar fi trebuit să se ocupe de ea cât a fost internată în spital să răspundă pentru decesul femeii. Vincent Tecuceanu a prezentat, ieri, într-o conferință de presă, circumstanțele în care Carmen Barbara a ajuns la spital și ce s-a întâmplat cu aceasta pe durata celor aproape 24 de ore cât a fost internată. Tânărul a arătat că, în seara zilei de 3 ianuarie a.c., în jurul orei 21.00, a fost chemat de fratele lui pentru că mama lor se simțea foarte rău. După ce a văzut starea femeii, Vincent a sunat la 112 și mama sa a fost transportată de urgență la spital, cu o ambulanță SMURD. Ca simptome, avea dureri abdominale puternice, sete exagerată și vărsături, cu starea generală profund alterată. În UPU a fost consultată, i-au fost făcute analize și ecografie abdominală. În urma analizelor, s-a constatat o glicemie foarte mare, de 730 mg/dl și prezența virusului hepatitic B. Vincent Tecuceanu a afirmat că medicul cu care a stat de vorbă i-a spus că nu este ”nimic grav” și că ”va fi trimisă la secția Anestezie Terapie Intensivă, unde va fi stabilizată”. ”Am întrebat dacă eu pot să fac ceva și mi s-a spus să merg acasă și că pot veni a doua zi, de la ora 15.00, să o vizitez și să îi aduc haine de schimb. Mi s-a spus că este ceva simplu, că îi vor face o clismă, că i se va reduce glicemia la normal și își va reveni. Atât”, povestește Vincent. A doua zi, însă, și-a găsit mama în agonie. ”Avea frecvența respiratorie crescută și gemea de durere. Era singura pacientă de acolo care gemea. Era pusă la un aparat de insulină și cu o perfuzie. Atât. Nimeni nu o băga în seamă, nimeni nu făcea nimic”, a afirmat fiul Cristinei Barbara. A solicitat să discute cu un medic, iar de la acesta a aflat că mama lui are ciroză și ”început de diabet”: ”L-am întrebat ce e de făcut, la care doctorul a dat din umeri și mi-a zis că el nu știe, că el e doar medic de gardă aici”. Seara, la ora 21.23 a fost anunțat telefonic de la spital că mama lui a murit și a fost invitat să meargă a doua zi dimineață la morgă. Odată cu corpul neînsuflețit al mamei a primit și certificatul medical constatator al decesului. Cauza morții – apendicita acută, cu peritonită purulentă generalizată. Certificatul reține și diabetul zaharat dezechilibrat cu cetoacidoză severă.
Vincent Tecuceanu nu vrea despăgubiri, ci ”pedepsirea vinovaților”
După ce a văzut actul necropsic, Vincent a fost cuprins de revoltă și este ferm convins că dacă apendicita ar fi fost diagnosticată în seara internării și s-ar fi intervenit chirurgical, mama lui ar fi fost salvată. De aceea intenționează să sesizeze atât Colegiul Medicilor, cât și Parchetul în privința erorii de diagnostic din spital. El îi acuză de crimă pe medicii de caz și vrea ca aceștia să răspundă profesional și penal. ”Dorința mea este ca acești doctori incompetenți să lase posturile vacante, unor doctori care le merită. Să nu mai fie spitalul ăsta o măcelărie”, a afirmat Vincent Tecuceanu. El a mai spus că va face ”tot posibilul ca acest sistem, măcar în Suceava, să se îndrepte” și pentru a se ajunge ”la o comunicare normală medic-pacient”. Tânărul a subliniat că nu vrea nici un fel de despăgubiri, ci doar ”pedepsirea vinovaților”. În opinia sa, cel puțin trei medici din spital ar fi vinovați de moartea mamei sale, inclusiv prin lipsă de empatie și indiferență deoarece ”indiferența este parte la crimă”.
De cealaltă parte, conducerea spitalului a declanșat o anchetă internă pentru a stabili cu exactitate modul în care s-a intervenit medical în acest caz. Purtătorul de cuvânt al spitalului, dr. Mihai Ardeleanu, a declarat, ieri, că pacienta s-a prezentat cu o stare generală alterată, cu o glicemie mare, de peste 700 mg/dl, fiind “diabetică și supraponderală”.
Medicul a precizat că în UPU femeia a fost consultată și de un chirurg, iar acesta a recomandat internarea pacientei “pentru echilibrarea diabetului, dată fiind glicemia enorm de mare”.
“Pacienta a fost internată în Terapia Intensivă centrală a spitalului, prin Secția Diabet și Boli de Nutriție. S-a încercat echilibrarea diabetului la o persoană supraponderală și cu intoleranță digestivă. Glicemiile nu au scăzut foarte mult și, în final, bolnava a decedat în Reanimare. Din cât am stat de vorbă cu colegii de la Reanimare, starea bolnavei nu permitea, în momentul internării la Terapie Intensivă, nici un act chirurgical și s-a încercat, inițial, echilibrarea diabetului și a stării hiperglicemice”, a afirmat dr. Ardeleanu.
Medicii nu și-au asumat riscul unei intervenții chirurgicale, dar nici nu au informat familia
Intervenția chirurgicală ar fi fost grevată de mari riscuri:
“Examenul echografic a fost efectuat, dar nu a arătat mare lucru, din cauză că bolnava era supraponderală. A fost văzută și de chirurg în UPU, care era de serviciu, și care nu și-a asumat ideea unei intervenții chirurgicale, iar echografia nu recomanda, prin ceea ce s-a descris acolo, să se facă o intervenție chirurgicală, chiar cu riscuri majore asupra pacientei”.
Întrebat care era riscul operator în cazul în care s-ar fi intervenit chirurgical, medicul a explicat că din cauza hiperglicemiei severe exista riscul ca aceasta “să nu se mai trezească din anestezie” sau “să facă un stop cardiac”.
“La glicemia aceasta, nu poți să mai mânuiești bolnavul foarte bine, nu răspunzi de anestezie, de cât de bine pătrunde anestezicul, adică există niște riscuri majore, pe care echipa de medici de atunci nu și le-a asumat”, a spus dr. Ardeleanu.
În ceea ce privește faptul că peritonita nu a fost diagnosticată de nici unul dintre medicii care au consultat pacienta, purtătorul de cuvânt al spitalului a spus că ”doar medicii care au văzut cazul inițial pot spune cât era ponderea simptomelor legate de hiperglicemie și cât a celor legate de peritonită, care probabil că au fost de la început, numai că la un bolnav supraponderal și cu glicemia mare, au fost mai puțin luate în seamă”.
În acest caz, se pare că ”s-a încercat să se pună tratamentul înaintea diagnosticului”. ”Nimeni nu este indiferent când moare un pacient. Evident că spitalul își pune probleme și dorim să vedem ce s-a întâmplat. Nu suntem zen”, a mai declarat purtătorul de cuvânt al spitalului.
Tratamentul incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și psihice, eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului sunt considerate ca malpraxis, conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Malpraxisul implică răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
Protocolul de management al diabetului zaharat în operații prevede apendicita ca urgență chirurgicală și faptul că atunci când este urgență se execută, indiferent de valoarea glicemiei. Același protocol arată și că cetoacidoza diabetică ”mimează foarte mult abdomenul acut chirurgical” și că în cazul pacienților cu anumite simptome digestive și glicemie peste 250 mg/dl se încearcă mai întâi reducerea glicemiei. Ancheta va arăta dacă primul consult chirurgical a fost realizat riguros, dacă pacienta a mai fost văzută chirurgical după internare și care au fost elementele care au făcut ca o apendicită să nu fie diagnosticată, în 2018, la unul dintre cele mai moderne spitale din țară.
