Recunoaștem aceste expresii pentru faptul că ele formează „una”, chiar atunci când sunt scrise despărțite, ele pot fi, la fel de bine, scrise cu liniuță, sau chiar legate (ex.: Prea Cuvioase / Prea-Cuvioase / Preacuvioase). Totuși, scrierea lor în limba română actuală rămâne neuniformă, variată.
În limba greacă veche, desigur, ele sunt un singur cuvânt compus, ceea ce nu e mirare, având în vedere specificul limbii. Limba română, însă, este o limbă tânără, iar limba română scrisă este încă și mai tânără (în caractere latine ea nu are decât 150 ani !). Această caracteristică a limbii române face ca:
– cei care o scriu să fie adesea ezitanți (unii literați chiar acceptă o variație în scriere) în chestiunile mai dificile, cum sunt cele ale cuvintelor compuse
– limba să fie adesea ca un burete, care absoarbe sau acceptă relativ ușor intrarea altor noi cuvinte în staulul ei, și cu atât mai mult atunci când sonoritatea lor nu e străină limbii
Dacă toate expresiile formate cu „atot-” s-au legat în timp devenind astăzi un singur cuvânt, corespondentul lor (aproape exact) cu „a toate”, se mai scrie încă dezlegat: „a toate știutor”; „a toate văzător” etc.
(www.nistea.com)
