Expoziția retrospectivă Dimitrie Loghin

În saloanele dedicate expozițiilor temporare ale Muzeului de Istorie, din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava, s-a deschis, cu câteva zile în urmă, expoziția retrospectivă postumă a artistului plastic sucevean Dimitrie Loghin.
La un sfert de veac de la decesul profesorului, pictorului, sculptorului și poetului care a marcat profund spațiul cultural al Sucevei, expoziția prezintă publicului un număr de 69 de acuarele din colecția familiei. Fiica maestrului, prof. Viorelia Braicu („Viorelia, un nume care sună ca o acuarelă”, cum a remarcat criticul de artă Valentin Ciucă) a selectat o serie de lucrări care vizează trei etape din creația artistului: anii ’40, de refugiu, în care a realizat peisaje în zona Făgăraș-Boița-Brașov, perioada 1964 – 67, dedicată cu precădere „decupării” unor secvențe citadine sucevene, și intervalul scurt, cuprins între anii 1971-72, în care dominante sunt florile.
Reunite sub genericul “Culorile Sucevei, parfumul florilor”, expoziția marchează totodată 7 decenii de la debutul artistului, consemnat în anul 1937. Dimitrie Loghin, despre care Valentin Ciucă scrie, în medalionul pe care i l-a dedicat în albumul “Un secol de arte frumoase în Bucovina”, că a fost “pictorul absolut”, “spiritul tutelar” al plasticii sucevene, a fost cel care a adunat în jurul său artiștii urbei, ca inițiator și fondator al Cenaclului UAP Suceava. Onorat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Suceava, Dimitrie Loghin, despre care un alt exeget, regretatul Aurel Leon, spunea că practică o pictură “aparent contemplativă”, “străbătută de un fluid sentimental care o face prietenoasă”, rămâne un reper în creația plastică suceveană.
Expoziția, marcată central de un autoportret al artistului din anii ¬¬’60, a avut un caracter omagial subliniat și de participarea unui însemnat număr de artiști plastici și de dascăli, colegi de breaslă și de catedră sau foști elevi. Cuvântul de deschidere i-a aparținut profesorului și pictorului Adrian Bocancea, prieten apropiat al maestrului Dimitrie Loghin (pe care l-a cunoscut în urmă cu 40 de ani, atunci când a venit ca „proaspăt dascăl de desen” în Suceava), care l-a apreciat ca pe un „artist complet”, pentru care „pictura a fost iubita sufletului”, un „profesor model”, de o „conștiinciozitate deosebită”, un om de o „excepțională modestie”.
Un portret continuat apoi de criticul de artă Valentin Ciucă (un „portret de fum”, cum a spus el întrucât, neavând privilegiul să-l cunoască personal, l-a construit imaginar), impresionat de acuarelele expuse, adevărate „poveri de frumusețe” pentru familie, care a subliniat virtuțile acuarelei, spontaneitatea „care animă sufletul și penelul artistului” și delicatețea acesteia, considerând-o ca fiind „domnișoara de onoare care însoțește mireasa (pictura) în altar”. Și două observații făcute la final, cu regret, lipsa de la manifestare a reprezentanților autorităților locale și județene și inexistența unui album care să reunească tezaurul de frumusețe pe care l-a lăsat maestrul Dimitrie Loghin.