Eveniment editorial

Motto: „Comunismul a umplut cerul de sfinți” (Părintele Arsenie Papacioc)
Miercuri, 19 decembrie, în prag de Crăciun, Fundația Culturală „Memoria” și Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni Suceava ne-au oferit în dar o evocare vie și emoționantă a două dintre figurile martirice care au luminat în întunericul închisorilor comuniste: Valeriu Gafencu și Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Această întâlnire specială, care a avut loc la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, a fost prilejuită de un eveniment editorial, apariția a două cărți biografice închinate memoriei acestor personalități: „Sfântul închisorilor” și „Viața Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa”.
Invitatul serii, cel care, cu pricepere și dăruire, ne-a adus în fața ochilor minții portretelor celor doi eroi și martiri a fost Părintele Moise de la Mănăstirea Oașa (jud. Alba), autorul cărții despre Valeriu Gafencu, „Sfântul închisorilor”. Părintele Moise a contribuit îndeaproape și la realizarea celeilate cărți prezentate: Viața pr. Ghe. Calciu, alăturând mărturia sa personală celorlalte amintiri despre Părintele Calciu, adunate în paginile acestei cărți de Părintele Amfilohie și maicile de la Mănăstirea Diaconești (jud. Bacău).
„Sfânt al închisorilor”.
Dacă Părintele Calciu, trecut la Domnul în toamna anului trecut, a fost o figură de notorietate a disidenței anticomuniste din anii ’80, biografia sa fiind mult mai cunoscută publicului român prin intermediul mass-media, despre Valeriu Gafencu se știu relativ puține lucruri. De aceea apariția acestei cărți-document, prezentată la Suceava în seara zilei de 19 dec., este foarte binevenită, acoperind un spațiu dureros de lacunar din „cartea neagră a comunismului”. Vom rezuma în câteva cuvinte viața impresionantă, de o puritate extraordinară a acestui tânăr, care, într-un răstimp al vieții de doar 30 de ani, a primit supranumele de „sfânt al închisorilor”. S-a născut în 1921, în Basarabia. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, din 1940 până în toamna anului 1941. Atunci, datorită implicării sale în organizarea la Iași a unor frății de cruce sub egida Mișcării Legionare, scoasă în acel an în afara legii de mareșalul Ion Antonescu, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare. A fost închis la Aiud (1942-1948), apoi la Pitești (1948-1949), câteva luni la Văcărești, iar în ultimii doi ani de viață la închisoarea sanatoriu din Târgu-Ocna (1950-1952).
„Spiritul de jertfă în folosul celor bolnavi”.
„Chiar în condițiile vieții de temniță, Valeriu s-a înălțat la o admirabilă trăire duhovnicească. Într-o stare avansată de tuberculoză, țintuit la pat, Valeriu va fi la Târgu-Ocna limanul la care toți vor găsi mângâiere și întărire. Întoarcerea la Dumnezeu a unor deținuți atei, dejucarea intențiilor de așa-zisă „reeducare” prin tortură, dragostea deosebită dintre deținuți, spiritul de jertfă în folosul celor bolnavi, toate se lucrează prin influența lui Gafencu. Prezența sa plină de har va crea o atmosferă duhovnicească unică în istoria gulagului comunist”. Un tovarăș de suferință, părintele Constantin Voicescu, îl descria pe Valeriu ca fiind „un tânăr cu sufletul de crin, pe care, din pricina purității sale, îți era rușine să-l privești în lumina ochilor. Nu mai era decât piele și os, plin de boală și de tuberculoză, dar ochii lui erau luminoși și numai zâmbet”. Cei care l-au cunoscut nu au nici o îndoială că a fost un sfânt care „a trăit cuvântul lui Dumnezeu la o înălțime de neînțeles pentru noi” și pe care mai devreme sau mai târziu Biserica Ortodoxă îl va canoniza.
„Înțelesul duhovnicesc al suferinței”.
Importanța apariției acestor două cărți rezidă pentru noi în primul rând în faptul că ne dezvăluie înțelesul duhovnicesc al suferinței, transfigurarea acesteia în punte de legătură și comuniune cu Dumnezeu. Iar pe de altă parte, ne pune înaintea ochilor exemplul de verticalitate al unor oameni care au refuzat să facă orice compromis, chiar cu prețul vieții. În acest sens, recuperarea trecutului ne poate servi un model de desăvârșire pentru noi, cei de aici și acum, care să ne arate cine suntem cu adevărat ca neam și ce putem fi ca moștenitori ai frumuseții spirituale a celor de dinaintea noastră.
(Liliana Jarda de la Fundația Sf. Martiri Brâncoveni Suceava)