Evanghelia Învierii reprezintă momentul central al Utreniei; preotul o rostește din partea de miazănoapte a Sfintei Mese, care simbolizează mormântul în care a fost pus și din care apoi a înviat Domnul, iar preotul îl simbolizează pe îngerul care a stat la căpătâiul mormântului.
Evanghelia este mesajul Domnului către noi, credincioșii Lui. În timpul rostirii ei la Liturghie și la Utrenia din zilele de sărbătoare, preotul stă cu fața spre credincioși, însă Evanghelia Utreniei din duminici se citește din altar pe latura de miazănoapte a Sfintei Mese. Sfânta Evanghelie se citește din altar duminica (pentru că Învierea Sa a fost cunoscută numai de către acelea care au venit dis-de-dimineață la mormânt), iar în timpul săptămânii, dintre ușile împărătești (pentru că Domnul îi cheamă pe toți la mântuire).
Citirea de pe Sfânta Masă, din Sfântul Altar, atrage atenția asupra celor mai importante momente despre Hristos din Noul Testament: amintește în acest chip că Învierea Mântuitorului nu s-a petrecut în fața lumii, ci înainte de zori, când încă era noapte; iar pe de altă parte, stând pe latura de miazănoapte a Sfintei Mese, preotul îl închipuiește pe îngerul pe care femeile mironisițe l-au văzut șezând în dreapta mormântului, vestindu-le Învierea.
Dacă vecernia aduce melancolia amurgului, citirea Sfintei Evanghelii face din slujba Utreniei o slujbă a bucuriei și a luminării sufletelor credincioșilor care au credința Învierii.
(Marian Dumitriu, Doxologia.ro)