“Enigma” de la Dumbrăveni

– Sculptorul Ion Mândrescu a ridicat de pe soclu bustul din bronz al lui Mihai Eminescu pentru că lucrarea nu a fost plătită
– Dispariția bustului a fost semnalată după două zile postului local de poliție
Gestul sculptorului Ion Mândrescu de a recupera de pe soclu bustul din bronz al lui Mihai Eminescu din comuna Dumbrăveni a impacientat autoritățile locale.
Deși actul s-a petrecut sâmbătă, la vedere, în plin centrul localității, dispariția bustului a fost observată abia luni de către directorul adjunct al Grupului Școlar Dumbrăveni, prof. Ștefan Lupașcu, instituție în fața căreia se afla amplasat monumentul, și semnalată postului local de Poliție.
Primăria a reacționat abia după apariția articolului din „Monitorul de Suceava”.
Sculptorul Ion Mândrescu, un artist plastic pe care sucevenii ar trebui să-l „curteze” nu doar pentru că este un fiu al Mihoveniului sau pentru faptul că este unul dintre puținii sculptori români care a reușit să încheie un contract pe termen lung cu o galerie pariziană, ci și pentru că este sculptorul care ne reprezintă printr-o lucrare, „Omul, spațiul, timpul”, la Consiliul Europei de la Strasbourg, declara sâmbătă, în exclusivitate cotidianului nostru, ce l-a determinat să-și recupereze lucrarea.
„Este munca mea – ne-a spus el – și l-am luat pentru că nu mai are ce căuta acolo. Dacă cineva îl dorește într-adevăr, înseamnă că poate să-l și plătească”. „Era în contrast cu locul – a mai adăugat Ion Mândrescu – și de aceea a trebuit să-l iau. Când am văzut că acolo, l-am recuperat”.
15 ani restanță la plată
Secretarul Primăriei, Mihai Chiriac, ne-a oferit un punct de vedere, „în replică”, prin care ne-a comunicat ritos, vizavi de titlul articolului („La Dumbrăveni, un Eminescu mai puțin”), că „Eminescu nu poate fi exilat din Dumbrăveni”.
Nici n-am spus acest lucru, ci doar faptul că din cele două busturi ale poetului existente în comună a rămas doar unul. Și am mai semnalat că în fața Grupului Școlar din localitate a rămas un soclu gol. Un soclu pe care, din anul 1992, s-a aflat un bust din bronz realizat de un artist consacrat, o lucrare care a fost realizată în patru exemplare, din care două se află peste hotare (în Republica Moldova și în Venezuela).
Chestiunea este că bustul nu s-a aflat acolo ca proprietate a comunității locale, întru-cât nu există vreun document în acest sens. Mai mult decât atât, artistul se consideră chiar prejudiciat, întrucât a realizat o lucrare pe care a pus-o la dispoziția dumbrăvenenilor vreme de 15 ani și care nu i-a fost plătită.
Inventariat în patrimoniul public
Textul „în replică” pe care ni l-a trimis reprezentantul primăriei accentuează faptul că „lucrarea artistului Ion Mândrescu, amplasată în fața Grupului Școlar Dumbrăveni, județul Suceava, face parte din patrimoniul public local, fiind inventariată ca atare conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Dispariția subită a statuii a condus în mod implicit la formularea unei plângeri penale pentru furt calificat și înregistrarea ei la organele locale de poliție.
Articolul din ziar apare ca un autodenunț și, în mare parte, dezleagă o enigmă care doar din punct de vedere procedural va fi mai greu de pus în pagină de către autoritățile competente să soluționeze acest caz”.
„Pe buna credință”
Discuția pe care am avut-o cu sculptorul Ion Mândrescu este însă pe deplin lămuritoare. Lucrarea nu a făcut obiectul unui contract, ci doar a unei înțelegeri care, între oameni de bună condiție, trebuia onorată.
Spre deosebire de agitația autorităților din Dumbrăveni, Ion Mândrescu este un personaj extrem de degajat. Recunoaște că a greșit…dar nu acum, ci atunci, când a mers „pe buna credință” a celor care i-au solicitat să le aducă lucrarea. „Eram încă în perioada romantică de după revoluție – a spus el – când nu credeam că se poate întâmpla așa ceva”.
Până una alta, Ion Mândrescu este cel care a lăsat pentru o perioadă îndelungată în…custodia dumbrăvenenilor o lucrare de artă cu speranța că munca lui va fi apreciată.
„Nu se simțea bine”
Comunitatea din Dumbrăveni are însă de dezlegat într-adevăr o „enigmă”, așa cum spune secretarul Primăriei, o enigmă care însă nu vizează bustul lui Mihai Eminescu realizat de sculptorul Ion Mândrescu.
Acesta nu a făcut decât să-și recupereze lucrarea care nu i-a fost onorată. Și nu vorbim numai de onorarea pecuniară ci, așa cum a precizat el, nu era respectată, adică „nu se simțea bine”. Expresia vizează faptul că bustul se afla pe un soclu neîngrijit, de pe care plăcile de marmură căzuseră ca de pe un monument părăsit, un lucru recunoscut chiar reprezentatul Primăriei care, în textul-replică, scrie că „admitem că nu s-a simțit prea bine în fața Grupului Școlar”, adăugând, din păcate tardiv: „Nu admitem ignoranța cu care a fost administrat”.
Enigma
Enigma pe care trebuie s-o lămurească dumbrăvenenii este legată însă de…un alt bust al lui Mihai Eminescu. Este vorba de cel realizat de sculptorul Oscar Spaethe, dezvelit în parcul conacului prințului Leon Ghika în anul 1902. Bustul, amplasat din inițiativa și pe cheltuiala prințului, a făcut ca Dumbrăveniul să fie prima localitate rurală din România în care, la numai un deceniu de la moartea poetului, chipul acestuia să fie înveșnicit în bronz.
Bustul lui Oscar Spaethe, „așezat în parc, în fața curții” și instalat „pe un postament de piatră în patru cornuri”, pe care era fixată o placă de bronz care avea înscrise versurile „Ne-nțeles rămâne gândul / Ce-ți străbate cânturile / Zboară numai, îngânându-l, / Valurile, vânturile”, a fost ocrotit în perioadă interbelică în casa unui gospodar, dar, după ce a fost reașezat la locul lui, a dispărut în primii ani ai regimului comunist.
Iată că istoria se repetă. Dar acum nu există nici o enigmă. Unde și cum a dispărut bustul realizat de Oscar Spaethe, aceasta este enigma. Probabil nici atunci nu a văzut nimeni.
Spiritul comunitar
Cât despre situația creată acum, prin recuperarea de către autor a lucrării care nu i-a fost plătită, lucrare care, nefiind nici donată, nici vândută, îi aparține 100%, nu există nici o enigmă.
Ar fi totuși una legată de spiritul comunitar al dumbrăvenenilor. Să ridici din centrul comunei un bust de 100 kg de pe soclu și să „nu observe” nimeni decât după două zile reprezintă un act care ne îndreptățește să credem că există într-adevăr o problemă care vizează spiritul comunitar. Dumbrăvenenii nu l-au pierdut de tot pe Eminescu; au rămas acum cu bustul din ciment alb al sculptorului botoșănean Marcel Mănăstireanu. E semnul care le conferă încredere, așa cum ne scrie Mihai Chiriac, care s-a declarat surprins că există „o datorie la plată despre care nu a știut nici o persoană din Primăria comunei Dumbrăveni”.
„Credem – încheie el – că, în măsura în care, în cursul anului 2007, am fost în stare să organizăm prima ediție a Festivalului Literar , concomitent cu dezvelirea altui bust al poetului, suntem solvabili și deopotrivă interesați să știm ce și dacă datorăm ceva cuiva”.
Păi iată că datorați, trebuia doar să…onorați.
În vara anului 1992, prin osârdia preotului Constantin Jaba, în prezența IPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, chipul poetului a devenit emblema localității prin înălțarea, în fața liceului din Dumbrăveni, a bustului realizat de sculptorul Ion Mândrescu.
Portretul sculptural al poetului a fost conceput, așa cum a precizat artistul, în 1986, dar a fost turnat în bronz în anul 1991. S-au realizat 4 replici ale acestui bust, una fiind trimisă peste Prut, în Republica Moldova, alta se află la Caracas, în Venezuela, o altă replică se află la Sucevița și, în fine, una a stat pe soclu, până sâmbătă, la Dumbrăveni.
În vara acestui an Dumbrăveniul, localitate cu rezonanță în istoria familiei Eminovici, a devenit localitatea unică din România cu două monumente de for cu chipul lui Mihai Eminescu.
În fața Primăriei din localitate a fost dezvelit un nou bust al poetului, din ciment alb, al cărui autor este sculptorul botoșănean Marcel Mănăstireanu. Lucrarea a fost ridicată pe soclu odată cu bustul prințului Leon Ghika, realizat de același sculptor.