Elevii sunt preocupați de dezvoltarea personală, de relația pe care o au cu părinții și de asigurarea confortului financiar și aleg profesorul ca model doar dacă acesta se implică în activitatea pe care o are la clasă, potrivit unui studiu prezentat ieri de Asociația Ordes.
Studiul, la care au participat 300 de elevi cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, face parte dintr-un program de dezvoltare personală adresat elevilor de liceu „Tineri în interacțiune”.
Viața adolescenților este populată de familie, prieteni, studiu, activități profesionale, precum și de preocupări psihologice, filosofice.
Ceea ce îi preocupă pe elevi în legătură cu propria persoană și mediul lor apropiat sunt: dezvoltarea personală (49 la sută), relația bună cu părinții (31 la sută) și, pentru mai târziu, aspirația către o viață de familie împlinită și confortul material (20 la sută).
Mulți adolescenți tind să-și dezvolte imaginea de sine în baza unor aptitudini sau abilități, prin comparație cu ceilalți sau cu o imagine idealizată despre ceea ce ei ar trebui să fie.
Din această cauză, ei pot ajunge să se considere lipsiți de valoare, deoarece nu excelează în anumite domenii sau nu pot fi capabili să stabilească anumite relații.
De altfel, 42 la sută dintre respondenți declară că au o încredere scăzută în ei, iar 58 la sută că au o stimă de sine crescută deoarece, pe de o parte, sunt acceptați de cei din jur, se bucură de apreciere și prestigiu în grup, iar pe de altă parte, pentru că sunt mulțumiți de aspectul lor fizic și de însușirile psihice și intelectuale.
Pe de altă parte, 17 la sută dintre elevii chestionați au sentimente de nemulțumire, neîncredere, furie, izolare, cauzate de imaginea „Eului” fizic, care nu corespunde cu imaginea ideală a „Eului” corporal, puternic influențată de factori culturali și sociali.
„În adolescență colegii și prietenii au o influență primordială. Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient și mai activ la grupul căruia îi aparține. Prietenii adevărați sunt condiția necesară «împlinirii» unui adolescent”, reiese din studiu.
Cu toate acestea, adolescenții au mai multe valori și atitudini comune cu părinții decât au cu prietenii.
Chiar dacă își consultă prietenii de aceeași vârstă referitor la diferite domenii ale culturii adolescentine, cum ar fi vestimentația, preferințele muzicale, ei continuă să ceară sfatul părințiilor în probleme importante.
Majoritatea tinerilor conștientizează valoarea cunoștințelor acumulate în școală, însă nu consideră că sistemul actual de învățământ răspunde cererilor lor.
„Își pun întrebări referitoare la motivele pentru care învață, la efectele acestei învățări. Adolescentul trăiește senzația că «trebuie să învețe ce nu-i place», în cele mai multe dintre cazuri această neplăcere fiind consecința impunerii, a unei mize prea mari pusă pe materia respectivă, fără însă a-i fi explicată și utilitatea acelei materii”, potrivit studiului.
Deși acordă educației o mare importanță în formarea lor, adolescenții consideră că „experiența de viață” excede școlii.
Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar și, în acest scop, ei acordă un interes deosebit materiilor școlare corelate cu viitoarea profesie (65 la sută). Există însă și adolescenți care nu au fixată o profesie anume sau sunt influențați de părinți și apropiați (trei la sută).
„Modelele profesionale sunt oferite de mediul social, de «moda» referitoare la anumite profesii mai căutate în momentul acesta, ca și de aspirațiile familiei sau cele individuale. În general, preferința pentru anumite obiecte de învățământ constituie un punct de plecare pentru alegerea profesională”, se mai arată în studiu.
Din rezultatele acestuia rezultă că profesorul nu mai este perceput ca un model dacă nu tratează cu interes activitatea în care este implicat, iar elevii, dacă simt că sunt tratați necorespunzător, limitează importanța pe care o atribuie informației primite.
„Comunicarea disfuncțională, mentalitățile învechite și inflexibile de care dau dovadă unele cadre didactice îndepărtează elevul, îl determină să își piardă încredera în capacitatea școlii de a genera ceva prolific pentru el”, susțin inițiatorii studiului.
În acest context, reprezentanții Ordes apreciază că, în cadrul sistemului educațional, se impune o centrare pe dezvoltarea de atitudini, valori și competențe la elevi, pe dezvoltarea rolului de consilier al profesorului care să devină capabil să orienteze profesional elevul, dar și pe dezvoltarea unei metodologii interactive de predare-învățare.
