Egali înaintea lui Dumnezeu într-o Europă unită?

Zilele acestea, Ministerul Educației și Cercetării a propus profesorilor de limba și literatura română, de istorie și de religie, realizarea unui referat cu tema: „Egali înaintea lui Dumnezeu într-o Europă unită”. Întrucât ni se pare a fi o problemă de un interes foarte larg, vom încerca să o abordăm și în paginile acestui ziar; nu cu pretenția de a da un răspuns exhaustiv (ținând seama de complexitatea ei) și nici unul original. Vom încerca să prezentăm unele texte – documente și studii – care, nădăjduim că vor trezi în noi dorința de a cunoaște și de a ne cunoaște mai profund, mai adevărat. Din cauza dimensiunilor inevitabil mai ample ale unei asemenea analize, ea va fi prezentată sub forma unui serial, în mai multe numere ale ziarului.
Introducere:
Pentru a se angaja într-un parcurs sau într-o întreprindere de orice natură (gnoseologică sau ontologică), oamenii au avut nevoie întotdeauna, înainte de orice altceva, de un reper sau principiu inițial absolut (de la steaua polară sau miturile originare, la busolă sau cărțile revelate ale marilor religii, până la sistemele moderne de orientare sau concepțiile promovate de Marx, Freud sau Darwin, care stau la baza întregii gândiri și vieți contemporane); de un plan alcătuit pe baza experienței anterioare (de la rudimentarele hărți ale antichității, la complexele proiecte și metodologii pe care le întâlnim astăzi în orice domeniu de activitate); în fine, de o îndrumare din partea celor ce au dobândit discernământul, capacitatea de a înțelege adevărul și de a deosebi binele de rău, prin cunoașterea directă cât mai profundă a realităților avute în vedere.
Am socotit așadar că pentru o abordare cât mai corectă a temei propuse, viziunea creștină constituie principiul inițial absolut atât pentru conștiința unității europene (a cărei apariție a coincis cu momentul creștinării tuturor popoarelor continentului, sub forma unei „Republica Christiana”) cât și pentru neamul românesc, căruia îi este proprie în mod definitoriu încă de la formarea sa. Acest capitol se va întemeia pe scrierile Arhimandritului Sofronie Saharov, care prin viața sa a cuprins cronologic întregul secol XX (a trăit între 1896 și 1993), geografic întregul continent (s-a născut în Rusia și a murit în Anglia), cultural întreaga societate ( a fost simplu monah în muntele Athos și a studiat alături de elita interbelică artele plastice și teologia la Paris) și duhovnicește întreaga omenire (“Neapărat trebuie să păstrăm în sine felul de a vedea al lui Hristos: toată omenirea este un singur pom, iar noi toți – sau ramuri, sau frunze, sau roade pe acest pom. Firesc este fiecărui creștin să devină purtător în sine al întregului Adam. Fiecare dintre noi trebuie să năzuiască să trăiască întreaga istorie a omenirii de la întemeierea lumii până la ultimele ei destine. Și atunci vom fi devenit creștini. Iată adevăratul creștinism dreptslăvitor”) .
Cea mai bună hartă întocmită de cei ce s-au îndreptat înaintea noastră spre această țintă este istoria, care are, datorită aspectului ei ciclic, un bun rol pedagogic. Ținând cont de dimensiunile reduse ale studiului, am ales ca reprezentative cele mai importante momente, când Europa chiar a avut cu adevărat nevoie, pentru apărarea și păstrarea unității sale, de participarea toposului și etosului românesc, și anume de cele mai importante personalități și resurse pe care acestea le-au oferit istoriei. Asemenea situații limită dezvăluie cel mai bine mentalitățile și mecanismele mai profunde ce se ascund în spatele evenimentelor propriu-zise.
Pentru a analiza principalele caracteristici ale societății contemporane (la nivel ideologic, politic, economic, cultural, religios) prin prisma unor conștiințe ce au cunoscut-o în mod deplin și direct, păstrându-și în același timp obiectivitatea unui punct de vedere exterior, am folosit mărturia a două personalități contemporane ce au străbătut Europa în sens contrar și la nivele diferite: Alexander Schmemann s-a născut în Rusia, s-a format în Franța și s-a împlinit în America; Serafim Rose, născut pe coasta de vest a Statelor Unite în a treia generație a unei familii de imigranți europeni, după ce a aprofundat culturile și civilizațiile tradiționale asiatice, a redescoperit rădăcinile creștine ale Europei prin intermediul ortodoxiei rusești, de care s-a atașat definitiv. Așadar, și în acest caz, „unitatea de măsură a modernismului nu este și nu poate fi alta decât Adevărul creștin. Modernismul, fiind o deviere de la Adevărul creștin, poate fi înțeles deplin numai și numai prin referire la Adevărul pe a Cărui negare își bazează întreaga existență.”
2. Premizele unei înțelegeri creștine.
„Principala trăsătură caracteristică a gândirii ortodoxe este aceea că ea nu urmărește să aranjeze concepte separate în funcție de cerințele credinței, ci mai curând să înalțe rațiunea însăși deasupra nivelului obișnuit, să caute să înalțe însăși obârșia înțelegerii, înseși mijloacele gândirii, până la a se învoi bucuros cu credința” (Ivan Kireievski – Citat în Ieromonah Damaschin , „Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose”, București: Editura Sofia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2005, pag. 548).
*
„Experiența vădit dovedește că toată viața noastră se află în cea mai strânsă dependență de felul cum ne reprezentăm Chipul cel dintâi. Orice schimbare în viziunea noastră mentală a Începutului celui fără de început, a Principiului a tot ceea ce există, aduce neapărat cu sine o schimbare corespunzătoare în simțirile, gândurile, facerile și reacțiile noastre la tot ceea ce ne înconjoară. De înțelegerea înălțată sau înjosită a omului atârnă credința sau necredința lui, căci cred în Hristos cei ce cred în propria îndumnezeire. Nevoie este să ne clădim viața nu pe presupunerile noastre, ci pe Descoperirea lui Dumnezeu. Tragismul evenimentelor lumii ce ne înconjoară se datorează lepădării acestei căi. Lumea trăiește având propriile țeluri, care nici cum nu se aseamănă cu țelurile lui Hristos pentru ea. Din pricina faptului că oamenii nu văd nici în sine, nici în fratele lor adevărata și veșnica vrednicie, ei sunt ca fiarele de sălbatici unii cu alții și atât de ușor se omoară unul pe altul. Hristos este temeiul de neclintit și criteriul ultim al învățăturii antropologice a Bisericii. Dacă cineva s-ar îndoi de aceasta, îl vom întreba: Cine cunoaște mai bine planul primordial al Creatorului și posibilitățile reale ale naturii umane: Cel ce a creat-o, sau noi înșine?” (Arhimandritul Sofronie Saharov, “Nașterea întru Împărăția Neclătită”, Editura Renașterea, Alba-Iulia, 2003)
(va urma)
Bogdan Bratu și Alexandru Mazarache
Fundația SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI
(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com, site: www.fundatiasmbsv.ro)