Duminica dinaintea Nașterii Domnului

Duminica care urmează este numită „Duminica dinaintea Nașterii Domnului”. Ea are rolul de a ne pregăti duhovnicește pentru marele praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, în peștera din Betleem, pentru mântuirea lumii.
Cea mai bună pregătire a creștinilor și a noastră pentru întâmpinarea Mântuitorului este pocăința, mărturisirea cu căință a păcatelor și începerea unei vieți duhovnicești noi în Iisus Hristos. Iată Mesia vine, Fiul lui Dumnezeu este trimis de Tatăl în lume, fecioara Maria cu bătrânul Iosif caută loc de naștere în Betleem dar nu găsește. Steaua se pregătește să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil, care a slujit la taina Întrupării, se bucură. Lumea așteaptă, diavolii se cutremură, iar lumea se pregătește sufletește să primească pe Pruncul Iisus.
Dar noi, frații mei, cum ne pregătim să primim pe Hristos? Vine în lume Domnul păcii, va afla El loc de odihnă în inimile noastre? Oare noi ne-am împăcat prin pocăință cu Dumnezeu și fiecare unul cu altul prin iertare?
Vine Mântuitorul.
Vine la noi Mântuitorul lumii, să împace popoarele, să liniștească mințile, să spele păcatele și să mântuiască sufletele noastre, dar noi oare ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? Ne-am mărturisit păcatele la duhovnic? Am plâns pentru ele? Am făcut canonul cuvenit? Ne-am înnoit duhovnicește prin rugăciune, prin milostenie și împăcare? Ne-am unit cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie? Sau tot amânăm pocăința până va veni fără veste vremea sfârșitului?
Fecioara Maria a găsit loc de naștere Fiului lui Dumnezeu, în peștera din Betleem, că nimeni n-a vrut s-o primească. Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre? Dar El nu intră să se sălășluiască în inimile pline de ură, de răutate, de mândrie și desfrânare. Hristos nu intră în casele unde stăpânește beția, uciderea de copii, desfrâul și necredința. Hristos nu se naște prin Duhul Sfânt în inimile robite de patimi și mai ales de duhul mândriei și al deznădejdii.
Împăcarea.
Așadar, frații mei, să ne pregătim că vine Hristos în lume s-o împace și s-o înnoiască, căci lumea nu mai poate trăi fără El. Vine în casele și inimile noastre să ne nască din nou, să ne ierte păcatele să ne dăruiască Trupul și Sângele Său, să ne prefacă inima împietrită în Biserică vie, în altar de rugăciune și de jertfă. Deci, nimeni să nu fie trist și tulburat! Nimeni să nu-I închidă ușa sufletului său. Nimeni să nu mai zacă în beții și desfrâu, în nepăsare și necredință. Ci să ne curățim și să ne împăcăm, să ne înnoim duhovnicește și împăcându-ne unii cu alții, împreună cu îngerii să cântăm: „Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întîmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul!” (Părintele Cleopa)