Două partide coboară încetișor, în Iad

În prima dimineață de luni, după ultimele alegeri, când m-am trezit și mi-am privit ilustrarea în oglindă, un zâmbet radios mi se odihnea pe față. Doamne, ce zâmbet rar aveam pe mine! Un astfel de zâmbet îți ajunge, dacă ești cumpătat, pentru o săptămână întreagă, poate chiar pentru o lună. Atât de vesel și de optimist mă simțeam, că până și-n ochii mei eram o țâră exagerat. Dar poate că mai interesant ar fi dacă aș umbla puțin la dedesubturile stării mele de bine, la cauzele ei.
Păi, motivul e îndemânos și la vedere publică, pentru a mă exprima astfel. Savurând eu rezultatele scrutinului ăstuia europenesc, mi-am zis că poate nu-i totul pierdut în țara noastră. Iată că lumea s-a săturat de perechea de clovni Vadim-Becali și i-a trântit de nu s-au văzut. Atât PRM cât și PNG s-au lovit zdravăn de pragul electoral de sus, iar eu cred că nu-i prematur să ne unim vocile, pentru a le cânta prohodul. Cât despre celălalt tandem cu gâtul frânt, PC și PIN, nici nu mai merită consumată pe el cerneala. Am o milă infimă pentru Gușă, dar să mai vadă și dânsul ce iese când te asociezi cu o pupăză.
Bineînțeles, cele două formațiuni – PRM și PNG – nu-s tocmai identice. PRM, partid constituit prin aportul unei reviste satirice calomnioase și prin activarea unor ofițeri grei de securitate, a jucat un rol important în politica românească, făcându-și numărul de carnaval vreme de 16 ani. Șansă pe care PNG, un fel de copil oligofren al PRM, n-a mai avut-o, din fericire. Cu PNG s-a întâmplat ceea ce marketingul avertizează că se întâmplă cu orice publicitate agresivă, făcută la un produs prost. Reclama abuzivă, aplicată în astfel de cazuri, nu servește produsul, ci din contra, îl deservește, fiindcă omul se convinge mai repede de calitatea sa scăzută.
Așa că, deja simt o adiere de pucioasă! Fie ca ambele să ardă încetișor, în Iad! Despre astfel de morți, numai de rău.