Dimitrie Gavrilean sau „substanțialitatea în astral a existenței”

La Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului s-a deschis, la sfârșitul săptămânii trecute, expoziția personală de pictură a artistului plastic Dimitrie Gavrilean. Expoziția, organizată sub egida Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași și a Primăriei orașului Gura Humorului, a avut alura unui eveniment de excepție, fiind prima prezență pe simezele muzeului humorean a artistului cu obârșia în Voronețul apropiat.
Maestrul Dimitrie Gavrilean, profesor la catedra de pictură a Universității de Arte “George Enescu” din Iași, un artist a cărui operă se hrănește din spiritualitatea satului bucovinean, din frescele Voronețului și ale Humorului, are, așa cum remarca criticul de artă Valentin Ciucă în monumentalul volum “Un secol de arte frumoase în Bucovina”, o “disponibilitate spre narativitate și fantastic”, care „se îngemănează cu arta caligrafului” truditor pe pagini de manuscris. Lucrările sale, care se circumscriu unei atmosfere de „vrajă și umor”, abundă de „personaje din teatrul folcloric, mascați, cântăreți din lăută, căiuți și capre, urși și cerbi policromi”, vibrând de „ecourile unei spiritualități din orizontul străvechi, primitiv, căruia i s-au alăturat elementele unui ev mediu întârziat…”.
La vernisajul organizat cu câteva zile înainte de aniversarea artistului (Dimitrie Gavrilean împlinește vârsta de 65 de ani la data de 22 octombrie a.c.), prilej cu care a fost lansat și albumul de autor „Mituri ancestrale românești”, au participat colegi de breaslă, foști și actuali studenți de-ai maestrului, o mulțime de humoreni, precum și mama sa octogenară, îmbrăcată în costum popular bucovinean.
Într-un „Credo” afișat pe un șevalet în salonul de la intrare, Dimitrie Gavrilean mărturisește că în universul picturii sale, care „sondează straturile arhaice ale culturii populare, mai ales ale mitologiei românești, întâlnirea cu miturile pare a fi ante-datată, într-atât de organică am vrut să fie deschiderea mea către vechile arhetipuri ale gândirii colective”. „Miturile – subliniază el – sunt cele mai vechi amintiri ale lumii, memoria ei”.
Galeria humoreană s-a transformat în anticamera unei lumi fabuloase, în care fiecare tablou deschide o fereastră către un basm. Regi și nebuni, spiriduși și mascați, ursitoare și vârcolaci te îmbie să pătrunzi în interiorul lucrării, un interior tenebros sau luminos și strălucitor, în care regăsești, ca pe niște vechi cunoștințe, personaje din copilărie (Făt-Frumos din Tei, meșterul Manole…), sau te lași absorbit, stimulat vizual, și pornești cătinel pe urma unei „Căruțe cu orbi” sau cu proști, a alteia încărcate cu ceterași, te amesteci printre nuntașii de la Voroneț sau iei, pășind prin zăpada așternută cu penelul pe pânză, urmele unui vânător, ale „Ultimei licorne”, ori a „Marelui Berevoi”.
„O pledoarie pentru mit, pentru narativitate și expresivitate”, așa cum a spus criticul de artă Valentin Ciucă, „nostalgii anticipative” („ne uităm în trecut ca să putem anticipa viitorul”), lucrări care redau „substanțialitatea în astral a existenței”.
Prezența la Gura Humorului a lui Dimitrie Gavrilean este, așa cum a spus directorul muzeului local, Elvira Romaniuc, „o reîntoarcere a fiului deloc risipitor”. „Deloc risipitor” pentru că Dimitrie Gavrilean nu s-a risipit în pelerinajul său existențial, ci, dimpotrivă, și-a construit o maiestuoasă statură artistică.
Valentin Ciucă a apreciat expoziția ca fiind „un adevărat privilegiu pentru humoreni”. Un privilegiu pe care maestrul Gavrilean, „un eminent elev al lui Corneliu Baba”, îl acordă celor din mijlocul cărora s-a ridicat, făcând astfel din orașul Gura Humorului „un loc important pe harta culturală a României”. Și cum dintr-un privilegiu, un alt privilegiu răsare, Valentin Ciucă, prezentatorul expoziției, a făcut o plecăciune spunând: „A fi lângă Dimitrie Gavrilean este o datorie, a vorbi despre el este un privilegiu”.