Despre trădători, numai de bine

Militarii români din teatre nu sunt numai victimele perfizilor insurgenți musulmani, dar și ai indolenței și trădării întregii clase politice românești.
La 6 septembrie, sergentul major Aurel Marcu, în vârstă de 31 de ani, a fost ucis în Afganistan. Câteva zile mai târziu, la ceremonia oficiată în memoria lui, ministrul Apărării, Teodor Meleșcanu, a recunoscut candid că, „dacă s-ar fi aflat într-un TAB mai nou, poate că Aurel Marcu ar fi avut o șansă mai mare”.
La 21 septembrie, caporalul Grosaru Ioan, în vârstă de 35 de ani, a fost ucis în Irak. „În urma avarierii unui transportor amfibiu blindat”, afirmă, sec, comunicatul MAp. La ceremonia oficiată în memoria lui, ministrul Apărării, Teodor Meleșcanu, va putea mărturisi, încă o dată, că, „dacă s-ar fi aflat într-un TAB mai nou, poate că Grosaru Ioan ar fi avut o șansă mai mare”.
Problema „coșciugelor blindate” nu este necunoscută oficialilor de la București. La 27 februarie 2006, însuși președintele Traian Băsescu, „comandantul forțelor armate”, atrăgea atenția, la bilanțul activității aceluiași minister, că „avem capacitate să producem un transportor blindat modern și utilizăm în teatre, în deșert, în condiții dificile, transportoare blindate de acum 20 de ani”.
Prin urmare, putem, dar nu facem nimic. De ce?
Ministerul Apărării dispune de „Concepția de înzestrare cu sisteme și echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025, București, 2006 (nesecret)”. Documentul poate fi consultat pe site-ul MAp.
La capitolul „Starea actuală a înzestrării Armatei”, textul citat precizează că, „din punct de vedere al duratei de viață, peste 85% din echipamentele aflate în dotarea Armatei au resursa depășită”.
Potrivit capitolului următor, „Concepția de înzestrare a Armatei României este elaborată în conformitate cu: Carta Albă a Apărării; Strategia națională de Apărare a țării; Strategia militară a României; Programul de guvernare 2005-2008; Legea nr. 473 privind planificarea apărării”.
Instituția se laudă și cu „Planul strategic al Ministerului Apărării, București, 2007 (nesecret)”, aflat, de asemenea, pe site-ul MAp.
Cu riscul de a plictisi cu citate, trebuie amintit că, în conformitate cu „Planul strategic”, „asigurarea planificării integrate a apărării presupune stabilirea obiectivelor și priorităților politicii de apărare, pe baza Strategiei Naționale de Apărare a Țării, Programului de guvernare și a Cartei Albe a Apărării, etapizarea îndeplinirii acestora, precum și modul de alocare a resurselor necesare”.
Toate bune și frumoase până aici. Numai că alocarea resurselor și concepția înzestrării sunt în aer. Pentru că Strategia Națională de Apărare a țării, Carta Albă a Apărării și Strategia militară a României pur și simplu nu există!
Legea 473 privind planificarea apărării prevede clar termene ferme pentru elaborarea acestor documente. Am scris obsesiv despre acest subiect. Nu-i nimic, „ceterum censeo Carthaginem esse delendam”.
Actul normativ îi cere, imperativ, președintelui României să prezinte Parlamentului Strategia Națională de Apărare „în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului”. Pe baza acesteia, Guvernul e obligat să fundamenteze Carta Albă a Apărării, iar din aceasta din urmă decurge Strategia militară a României, care cade în sarcina MAp. Pentru tot acest parcurs, există limite de timp și etape precise, care au fost copios depășite.
Blocajul este aiuritor și total. Amenințat cu suspendarea, pentru că nu a respectat, alături de Constituție, tocmai această lege, Băsescu a convocat rapid, la 29 martie 2007, un CSAT care a făcut „pe picior” o Strategie Națională de Apărare. A doua zi, Cotroceniul a anunțat că documentul a fost trimis Legislativului.
Stupoare însă! La 5 septembrie 2007, secretarul Camerei Deputaților, Ioan Munteanu, anunța că, potrivit unui material al Birourilor Permanente, concluziile ministrului Justiției asupra raportului de activitate al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2005 și Strategia Națională de Apărare a Țării, amândouă având același termen de depunere, 30 aprilie 2007, nu au ajuns la Parlament. De altfel, căutați acest act pe site-ul Președinției, sau oriunde altundeva. Nu l-a văzut nimeni! Nu a existat nici o dezbatere publică asupra sa. Singura urmă este un comunicat al CSAT.
Încăpățânarea de a ne menține trupele în teatre poate fi înțeleasă. Disprețul generalizat față de lege și față de „carnea de tun” livrată în Afganistan și Irak nu are nici o justificare. Este mai mult decât inconștiență, este trădare.
Caporalul Grosaru Ioan va fi înmormântat cu onoruri militare și va fi înaintat în grad. Președintele Traian Băsescu va lăcrima din nou și va cere scuze familiei. Meleșcanu va promite transportoare „Piranha”. Parlamentarii vor păstra un moment de reculegere și apoi vor dezbate moțiunea de cenzură. Apoi, vor aștepta următorul coșciug.
(Alexandru Purcăruș, alexandru.purcarus@mediafax.ro)