Despre rugăciune

Teologia noastră este rugăciunea!
Orice creștin, fie călugăr, fie mirean, trebuie să aibă un program de rugăciune.
Rugați-vă cât mai mult lui Dumnezeu! Aceasta este toată speranța mântuirii noastre. Că din rugăciune izvorăsc toate faptele bune.
Să fii cuminte și să nu lași rugăciunea.
Zi bogdaproste că Maica Domnului este cu noi și nu lăsa rugăciunea.
Să nu te temi niciodată, căci la cârma vieții noastre este Bunul Dumnezeu, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Măicuța Domnului. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt. Numai să nu lăsăm sfânta rugăciune.
Când suntem la o răscruce în viață, să facem două lucrări: să ne rugăm și să întrebăm.
Să ai pe mama la dreapta și moartea la stânga. Mângâie-te cu ele. Când ești fricos te mângâie mama, adică rugăciunea; iar când ești prea voios, te mângâie moartea, adică lacrimile. Așa, în toată vremea, aceste două surori îți vor fi de mare folos. Spor în toate cele bune.
Primul folos al rugăciunii este pacea sufletului și mulțumirea duhovnicească. Oriunde ești – ești liniștit; orice faci – ești mulțumit, știind că toate sunt rânduite de la Domnul.
Acea rugăciune este mai de folos care izvorăște lacrimi de umilință, care ne ajută să părăsim păcatele și să creștem în dragoste, în smerenie și în credință. Fiecare să se roage cu rugăciunea care-l ajută să sporească mai mult în fapte bune și pocăință.
Rugăciunea cu simțire și lacrimi ne unește cu Hristos, dulcele nostru Mântuitor.
Lacrimile la rugăciune, cugetul că ești cel mai păcătos, o mare bucurie în inimă și multă iubire și milă față de toată zidirea sunt semnul sporirii duhovnicești.
Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.
Râvna, rugăciunea și smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.
Să unim rugăciunea citită cu cea cântată, adică rugăciunea din cărți cu cea rostită în taina inimii, și atunci vom spori și vom dobândi multă bucurie și pace în suflet.
Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim! Căci trebuie să avem întotdeauna conștiința și mintea curată; ca rugăciunea noastră să poată ajunge la cer!
Când ne rugăm, trebuie repetat mereu: „Iartă-mi mie, Doamne, cum iert și eu”.
Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim, că Dumnezeu are de unde da, dacă are cui da!
Totdeauna să fiți cu gândul la biserică, că acum se cântă „Heruvicul”, acum se cântă „Axionul”…
Să ne rugăm nu numai pentru bunii noștri frați și prieteni care ne iubesc, ci și pentru cei care nu ne iubesc, ca să dovedim că suntem fiii lui Dumnezeu după dar și să vedem ușa raiului deschisă spre noi.
Să ne rugăm unii pentru alții, ca Dumnezeu să ne învrednicească de mântuire și să ne facă parte de un colțișor de rai…
Rugăciunea puțină, făcută mecanic, din silă sau de ochii altora, este bună, dar nu aduce mult folos, până se atinge Duhul lui Dumnezeu de inimile noastre.
Extrase din cartea „Părintele Paisie de la Sihla