– Un mozaic artistic parietal de 456 mp mai rezistă încă pe zidul unei hale destructurate, care are drept „contraforturi” pereții despărțitori
– Lucrarea, realizată de artiștii plastici Traian Brădean și Iacob Lazăr, nu figurează ca operă de artă în inventarul fostei întreprinderi și nici nu se află în evidența patrimonială a administrației locale
– Deși secretarul general al Ministerului Culturii și Cultelor a atenționat asupra faptului că „distrugerea acestei lucrări reprezintă o infracțiune și se pedepsește cu închisoarea”, firma demolatoare trebuie să predea terenul la „cota zero”
– „Cota zero”
Acțiunea de demolare a fostei Întreprinderi de Utilaje și Piese de Schimb (IUPS), ulterior ROMUPS Suceava, a ajuns la faza „penală”. Toate halele, anexele și instalațiile uzinale au fost demolate, cu excepția corpului administrativ și al halei principale, pe al cărei perete exterior se află monumentalul mozaic realizat de artiștii plastici Traian Brădean și Iacob Lazăr. De fapt, și această hală este deja destructurată, întrucât peretele opus celui pe care se află lucrarea (care ocupă o suprafață de 456 mp) a fost deja dărâmat, rămânând cu rolul de „contraforturi” doar câțiva pereți despărțitori, demolați și ei parțial.
Firma SC ROBDENIS SRL, care a fost contractată de SC IMOTUR SRL Suceava pentru a efectua demolarea, trebuie să se încadreze în grafic și să predea terenul, peste trei săptămâni, la „cota zero”, adică degajat de orice construcție și eliberat de molozul rezultat din demolare. Întregul perimetru care face obiectul contractului are un aspect…selenar. A fost ras totul din incinta fostei întreprinderi, mai sunt doar câteva mormane de moloz și de fiare contorsionate, iar muncitorii firmei demolatoare mai sortează câte ceva din materialele recuperabile (fier, cărămidă, parchet, binale, tâmplărie metalică, etc).
– „Distrugerea acestei lucrări reprezintă o infracțiune și se pedepsește cu închisoarea”
Mozaicul artistic parietal, care decorează peretele exterior al halei principale, a făcut obiectul unei polemici care a ajuns până în faza de inflamare. Cei care s-au pronunțat pentru salvarea acestuia de la demolare, propunând ca soluție salvatoare demontarea, conservarea și depozitarea lui, au fost etichetați de primarul Ion Lungu ca „nostalgici ai unor vremuri apuse”.
Lucrarea nu figurează în evidența patrimonială a administrației locale, iar pe site-ul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național apărea pe lista „Monumentelor de for public din județul Suceava” (listă „consultativă” întocmită cu ani în urmă pentru uzul Oficiului de Patrimoniu) la poziția 52. Mozaicul, impresionant ca dimensiune și având ca autori doi plasticieni cu renume, nu se află sub protecția Legii 120/2006, care reglementează cadrul juridic general al realizării, amplasării și administrării monumentelor de for public, întrucât nu este clasată, pentru că autorii sunt în viață, iar clasarea este posibilă doar la solicitarea și cu acceptul acestora. Aceasta nu înseamnă că distrugerea lucrării nu poate avea consecințe.
Așa cum a declarat cu o lună în urmă, la Suceava, secretarul general al Ministerului Culturii și Cultelor (MCC), Virgil Ștefan Nițulescu, „această lucrare are statutul de operă de artă și, ca atare, este protejată de Legea 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe”. În acest sens el a atras atenția că „distrugerea acestei lucrări reprezintă o infracțiune și se pedepsește cu închisoarea”.
– „Nu apare în inventar, ca atare, această …nu există!”
Sesizat în calitate de garant al respectării legii ca reprezentant al guvernului în teritoriu, prefectul Orest Onofrei a declarat că „nu există nici o notificare făcută către proprietar”, care să menționeze existența unei opere de artă în patrimoniul fostei întreprinderi. „Nu apare în inventar – a declarat el – ca atare, această …nu există!”.
Conotația peiorativă reiese din ceea ce ne-a spus domnul prefect ca „părere personală”: „Din punctul meu de vedere – a precizat el – această lucrare este similară statuii lui Lenin, care se afla în fața Casei Scânteii”.
Mozaicul, intitulat „Cântare omului și muncii”, a fost proiectat inițial pentru a decora stația de metrou din Piața Unirii din capitală, dar, până la urmă, pentru că s-ar fi încărcat prea mult costurile construcției și amenajării metroului, a fost realizat și adus la Suceava, unde s-a construit special zidul pentru amplasarea lui.
Secretarul general al MCC, Virgil Ștefan Nițulescu, sublinia faptul că este vorba de „o lucrare parietală care are statutul juridic de monument de for public și, ca atare, trebuie protejată”. Nefiind însă inventariată și neexistând un document care să dovedească faptul că se află în posesia explicită (ca operă de artă) a unui proprietar, lucrarea are ca unică „umbrelă de protecție” respectarea Legii 8/1996, care vizează dreptul de autor și drepturile conexe.
Rămâne de văzut dacă, în calitate de autor, maestrul Traian Brădean, ajuns la vârstă octogenară (ale cărui lucrări de pictură – de dimensiuni mici în comparație cu uriașul mozaic de la Suceava – au în galeriile de artă din capitală prețuri cuprinse între 16 și 22.000 de euro) își va reclama drepturile potrivit legii, inclusiv cu pretenția de daune pentru distrugerea lucrării.
