De la cenzura din România la premiul Nobel pentru literatură

Herta Muller, scriitoarea germană originară din România, a câștigat, ieri, premiul Nobel pentru literatură, ea aflându-se la a treia nominalizare din partea guvernului german pentru această prestigioasă distincție.
Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, la Nițchidorf, lângă Timișoara. În 1987, ea a emigrat în Germania, fiind la ora actuală o prezență apreciată la superlativ în spațiul literaturii în limba germană, dar și în alte țări europene.
De la data stabilirii ei în Germania, Muller a fost distinsă cu numeroase și importante premii germane și internaționale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) și Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) și cel internațional – „IMPAC Dublin” Literary Award (1998). Din 1999, ea a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură.
În România, la editura Polirom au apărut volumele „Regele se-nclină și ucide” (2005), „Este sau nu este Ion” (2005) și „Animalul inimii” (ediția a II-a, 2006).
Părinții ei au fost membri ai minorității vorbitoare de limbă germană din România. Tatăl ei a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulți români germani au fost deportați în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. Mulți ani mai târziu, în „Atemschaukel” (2009), Muller a descris exilul românilor de naționalitate germană în Uniunea Sovietică. Între 1973 – 1976, Muller a studiat limba germană și literatura română la Universitatea din Timișoara. În această perioadă, ea a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziție cu dictatura lui Ceaușescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de mașini, în perioada 1977 – 1979, fiind concediată atunci când a refuzat să fie un informator pentru poliția secretă din România. După concedierea sa, scriitoarea a fost hărțuită de Securitate.
Herta Muller a debutat cu o colecție de povestiri, intitulată „Niederungen (Ținuturile joase)” (1982), care a fost cenzurată în România. Doi ani mai târziu, ea a publicat versiunea necenzurată în Germania și, în același an, volumul „Drückender Tango”, în România. În aceste două lucrări, Muller descrie viața dintr-un mic sat de limbă germană și corupția, intoleranța și represiunea din această localitate. Presa națională românească a fost foarte critică la adresa acestor lucrări în timp ce, în afara României, presa germană le-a primit foarte pozitiv. Deoarece Muller au criticat public dictatura în România, cărțile ei nu au mai primit permisiunea de a fi publicate în această țară. În 1987, Muller a emigrat în Germania împreună cu soțul ei, autorul Richard Wagner.
Romanele „Der Fuchs war damals schon der Jäger” (1992),”Herztier” (1994), „In der Falle” (1996) și „Heute wär ich mir lieber nicht begegnet” (1997) oferă, cu o detaliere cizelată, un portret al vieții sale zilnice sub dictatura ceaușistă.
În prezent, Muller trăiește în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt.
În anul 1999, Herta Muller a fost nominalizată de guvernul german la premiul Nobel pentru literatură. În anul 2008, Herta Muller a fost nominalizată pentru a doua oară, tot din partea Germaniei, pentru același prestigios premiu literar.