Colinde, colinde,
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se ’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele…
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
(Mihai Eminescu)
Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă’ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s’anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr’însă Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e’n față-acum Isus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.
Dar el e bun si’mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te’nchină, zi: „Doamne-ți mulțumesc”.
(George Coșbuc)
Crăciunul copiilor
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: Vă spune Badea…
Iarna’n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar Moșul are
Colo’n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
(Octavian Goga)
